De curând, maestrul Florin Piersic a susţinut un recital cu titlul „Florin Piersic, pur şi simplu…“, un eveniment din seria de manifestări „Zilele Culturale ale Băncii Naţionale a României – 2012“. Participant la acest spectacol, îmi permit să scriu câteva cuvinte despre Florin Piersic, un om cu geniu. „Medic de suflete“, artistul reprezintă, la momentul de faţă, cea mai mare stea pe care teatrul românesc ne-a putut-o oferi. Numele lui este legat de o serie de apariţii teatrale de mare succes, ce ne-au influenţat emoţional. Fiind student la Cluj, mă uitam cu admiraţie, încă din anii tinereţii, la junele prim care emana sănătate, altruism şi frumuseţe în tribuna „şepcilor roşii“. Anii au trecut, dar privirea caldă şi cuvintele sale nu ne-au părăsit nici de pe platourile de filmare, unde s-a consacrat în producţii celebre precum „Haiducii lui Şaptecai“ (1970, regia Dinu Cocea), „Zestrea Domniţei Ralu“ (1971, regia Dinu Cocea), „Drumul oaselor“ (1980, regia Doru Năstase) etc. Nu trebuie să uităm că el a continuat generaţia de aur a actorilor români: Radu Beligan, George Vraca, Fory Etterle, Clody Bertola, George Calboreanu, Mişu Fotino sr., Ion Lucian, Grigore Vasiliu Birlic, George Constantin… A avut norocul unei „echipe“ de regizori, atât în teatru, cât şi în film, care i-au pus în valoare calităţile. Personal, am rămas uimit de capacitatea sa de creaţie, nu doar ca june prim, în „Heidelbergul de altădată“ de Wilhelm Meyer-Förster, ci şi ca personaj cutremurător în „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ de Ken Kesey sau în „Oameni şi şoareci“ de Steinbeck. Ţin minte şi cuceririle prietenului meu – dansul de la Festivalul de Publicitate la Cannes cu Tatiana Samoilova, dar şi alte celebre artiste alături de care a jucat roluri memorabile. De asemenea, apropierea de Jean Marais a fost izbitoare, la un moment dat fiind ca „siamezii“ pe străzile Clujului, la car