Poate că e momentul ca PDL să redevină ceea ce a fost cândva: un partid mic, simpatic şi ticălos.

Aproape că nu e zi în care să nu auzim de o demisie din PDL. Dacă asculţi motivele, te iei cu mâinile de cap şi te miri cum de n-am ştiut atâta amar de vreme că avem printre noi aşa de mulţi politicieni cu înalte principii morale şi cu mistuitoare revelaţii doctrinare. Cei care îi primesc în rândurile lor pe defectorii PDL vorbesc despre oameni de onoare, care n-au mai suportat tirania unui partid şi a unui lider informal. De partea cealaltă, pedeliştii vorbesc despre laşitate, lipsă de onoare, şobolani care părăsesc primii corabia aflată în derivă.

E însă lesne de observat că toţi fac acelaşi lucru: ne insultă inteligenţa. Vorbesc ca şi cum ar fi de la sine înţeles că tot ce spun ei e adevărat şi noi credem tot ce spun ei. Lucrurile s-ar putea să fie însă mult mai simple, mult mai umane, chiar şi, din acest motiv, mai de înţeles. Toate aceste transferuri preelectorale nu reprezintă decât resetări ale unor agende personale, în care fiecare se mişcă atât cât îl duce mintea, iar partidele nu fac altceva decât să se plieze pe aceste agende. Slalomul lui Popescu Piedone e doar exemplul cel devastator, nu că ar fi singurul.

PSD ar trebui să ştie cum e, căci a mai trecut prin perioade în care avea vocaţia de a fi un partid mamut, care înghite tot doar ca să iasă la număr. Ştie cum e să racolezi oameni, cum să şantajezi primari şi parlamentari, fără ca asta să-i fi fost neaparat de vreun folos. Când a pierdut alegerile şi din cauza asta, a luat poziţia ghiocelului şi a zis că n-o să se mai repete - dar iată că se repetă. Însă i-am putea găsi o scuză. Şi anume că acceptă aceste hemoragii preelectorale în beneficiul partenerului de coaliţie, PNL, care n-a avut niciodată vocaţia de partid mamut, dar se pare că nu-i displace. Nu observaţi că majoritatea trans