Timp de doi ani, in 2009 si in 2010, cand economia romaneasca a trecut printr-o recesiune dura, desfundarea canalelor restructurarii nu mai era posibila. Si nu a fost posibila nici in 2011, an cu crestere economica de plus 2,5 la suta, ce a marcat iesirea tarii noastre din recesiune. Din cauza excesului de ajustari bugetare. Ar fi insa posibila in 2012, printr-un proces de transformare a companiilor din economie, in special a celor de stat, in unitati producatoare de bani. O astfel de transformare, absolut necesara, e insa o marfa scumpa. Pentru ca nu va fi posibila decat prin reforme durabile - fara indoiala costisitoare! - si nu cu carpeli de pe o zi pe alta, cum s-a procedat pana acum, mai ieftine initial, dar care in cele din urma au dus la remedieri si mai costisitoare. Pretul, fiindca n-a fost platit la timp, a tot urcat. Si inca urca.

Restructurarea nu inseamna insa disponibilizari de personal, cum cred multi. Ci trecerea la o economie eficienta si performanta. De fapt, trecerea la un alt model al PIB-ului, la un alt nivel de bunastare, mai apropiat de cotele civilizatiei contemporane. Necazul e ca nici populatia, nici sefii din economie, in mare parte, nu vad ca "standardul de viata" este un concept legat strans de productivitate si de rentabilitate, de inovatia tehnica, de cultul lucrului bine facut. In ultima instanta, de valoarea adaugata. Iar pretul platit pentru sfidarea acestui adevar este foarte mare.

Daca privim lucrurile doar la suprafata, daca ochii nostri vor trece dintr-o data de la imaginea suferintelor din timpul unei ierni grele si capricioase, de care abia am scapat, la imaginea noua, a primaverii ce prinde viata, s-ar putea sa ne lasam inselati de tic-tacul uriasei pendule naturale, datatoare de speranta, ce bate intre cele doua anotimpuri. Dar regenerarea naturii nu aduce de la sine si regenerarea economiei. Primavara nu va re