Joi, Jorge Edwards a venit în România pentru lansarea volumului "Originea lumii”. Este a doua carte publicată de Editura Art, după "Casa lui Dostoievski” (octombrie 2009).

● Povestea lumii spune povestea unei pasiuni extrem de intense. Detaliile sunt atât de puternice încât se poate foarte uşor crede că aţi experimentat aceste sentimente chiar dvs. Orcum, volumul este plin de referinţe intertextuale. Cât de mult este un scriitor postmodern produsul lecturilor sale şi cât de mult al experienşelor trăite?

Cred cătoate tipurile de scris, postmoderne sau nu, sunt atât produsele lecturilor cât şi ale experienţelor. Am trăit şi experiementat aceleaşi sentimente cu personajele mele, însă povestea spusă este pură ficţiune.

● Dacă un scriitor este produsul cărţilor citite, iar apoi recitite la anumite intervale, care sunt textele care, mixate, pot genera asupra sa efecte atât de puternice?

Sunt costelaţii de texte care au legătură cu scriitorul. Devin parte a vieţii sale şi parte a obsesiilor lui Întregul univers a fost văzut ca o carte deschisă de mulţi scriitori şi filosofi.

● Care sunt proiectele la care lucraţi în acest moment? La ce ar trebui să se aştepte publicul din România?

La primul volum din memoriile mele. La un roman de mică întindere despre pictură. Este propria-mi versiune după "Le chef d’oeuvre inconnu” a lui Balzac. Un volum despre un romancier care îmbătrâneşte (evident nu este cazul meu).

● Ştim cu toţii diferenţele pe care le presupune o conduită diplomatică faşă de una...poetică. Verbul poetic este mai liber, are mai puţine reguli. În care din aceste cazuri vă simţiţi mai în largul dvs – când scrieţi sau când vă exersaţi calitatea de diplomat?

Nu sunt un diplomat care din când în când mai scrie. Sunt un scriitor care ocazional face o muncă diplomatică. Dacă între cele