Ghizii din muzeele româneşti sunt extenuaţi. În săptămâna altfel au muncit cât pentru un an întreg. Şcolarii i-au făcut să bată zeci de kilometri zilnic. Nu se plâng însă, oricât de obosiţi ar fi. Au satisfacţia că i-au învăţat ceva pe micii vizitatori.
Ana e unul dintre ghizii de la Muzeul Antipa. A crescut pe holurile muzeului. Părinţii ei au lucrat aici şi i-au insuflat dragostea pentru animale. Deşi lucrează de patru ani în muzeu, niciodată nu a avut zile atât de lungi ca săptămâna aceasta. De dimineaţă până seara însoţeşte mii de copii printre exponate. Aşa a ajuns să parcurgă 18 kilometri într-o zi.
E obositor, dar niciun muzeograf care îşi iubeşte meseria nu se plânge. Cu răbdare şi zâmbitoare, Ana continuă să le povestească micilor vizitatori despre fiecare specie în parte.
La atelierul de olărit îl cunoaştem pe muzeograful Cornel Dumitrescu. Zeci de copii s-au adunat imediat în jurul lui ca să afle cum se fac obiectele din ceramică şi cum se pictează. După explicaţii îndelungate şi amănunţite, un alt grup de tineri a avut nevoie de îndrumări.
De patru zile, străbate cele 12 hectare ale muzeului în lung şi-n lat, de nenumărate ori. Sunt rare momentele în care poate zăbovi mai mult de cinci minute pe o bancă. Şi o ia de la capăt de fiecare dată.
"Faptul că ei sunt dornici de a vedea, de a participa, de a descoperi muzeul, pe noi asta ne încântă. Repet, a fost greu, nu e uşor, dar satisfacţia e mare" mărturiseşte Cornel Dumitrescu.
Ghizii din muzeele româneşti sunt extenuaţi. În săptămâna altfel au muncit cât pentru un an întreg. Şcolarii i-au făcut să bată zeci de kilometri zilnic. Nu se plâng însă, oricât de obosiţi ar fi. Au satisfacţia că i-au învăţat ceva pe micii vizitatori.
Ana e unul dintre ghizii de la Muzeul Antipa. A crescut pe holurile muzeului. Pări
