Ceaiul energizeaza, tonifica, detoxifica organismul, vindeca si linisteste, calmeaza si te ajuta sa dormi bine, racoreste ori incalzeste si, la nevoie, te hraneste.
Cu toate acestea, sunt persoane mature care refuza sa bea ceai, sustinand si fiind chiar convinse ca ceaiul e numai pentru oamenii bolnavi si asta pentru ca la noi primul leac, in caz de boala, este ceaiul.
Si aceasta convingere vine de undeva, din copilarie, cand mama ori bunica pregatea indata un ceai in caz de gripa, raceala ori durere de burta. Ceaiul nu era in casa o obisnuinta, o placere, un rasfat, ceaiul era un medicament si acest lucru a ramas bine intiparit in memorie.
Copilul trebuie obisnuit de mic sa bea ceai, dar nu numai cand este bolnav, pentru ca si el va creste cu aceeasi idee, ca ceaiul se bea numai la boala. Obiceiurile bune se invata de acasa, de la parinti si vor fi respectate toata viata si transmise mai departe.
O cana de ceai de fructe de padure sau de tei, de exemplu, este minunata intr-o zi rece, cu ploaie si vant, cand vii de afara infrigurat si poate obosit, sau seara, cu o felie de paine prajita, unsa cu unt si miere de albine.
Avem o flora bogata, diversa ca sa preparam atat ceaiuri de placere, cat si infuzii in caz de boala. Iata cum trebuie preparat ceaiul pentru ca lichidul acela divers colorat din ceasca sa ne fie prieten, asa cum ne dorim, si nu dusman.
Se pune apa la fiert si, dupa ce apa incepe sa clocoteasca, se ia ibricul de pe foc
si se toarna peste planta pusa in ceasca. Planta nu se fierbe niciodata! Se acopera ceasca si se lasa la infuzat 4-5 minute dupa care se strecoara daca este cazul.
Mult mai comod este sa folosim pliculete. Se indulceste cu zahar si/sau miere dupa gust.
Ceaiul nu se bea niciodata fierbinte nici cand suntem inghetati bocna, nici cand suntem
