Previziunile pe termen lung pentru economia zonei Euro, dar şi pentru pieţele financiare nu prevestesc nimic bun. Indicele FTSE al Marii Britanii deja a scăzut cu 2% ieri. DAX-ul nemţesc chiar cu 3%. Iar Wall Street descrie nişte fluctuaţii de care numai o dansatoare din buric mai e în stare.

Zilele trecute, diferenţa între costurile la care se împrumută Spania vs. cele ale administraţiei Merkel au ajuns la aproape patru puncte procentuale. Cum se poate aşa ceva? Nu era vorba că Banca Centrală Europeană vine şi salvează situaţia după atâta tam-tam? Ba da, vorba aşa ne era, acum vedem însă că 1000 de miliarde Euro aruncate pe piaţă sub forma unor credite ultraieftine nu au fost altceva decât un calmant cu efect extrem de scurt.

S-a dovedit că băncile care au accesat liniile uriaşe de credit ale BCE nu au făcut altceva decât să cumpere titluri de stat ale propriilor guverne aflate în dificultate. Nici vorbă ca băncile să pună banii în circulaţie prin credite acordate populaţiei sau sectorului de afaceri. Cu alte cuvinte, am sprijinit bănci slabe care la rândul lor au sprijinit guverne slabe. Cu aceeaşi bani. Bundesbank cere BCE să pregătească o strategie de ieşire din acest cerc vicios. Deocamdată cererea a rămas fără ecou. Efectele deciziilor din ultimile luni se vor vedea peste câteva săptămâni. Dacă ele vor fi în acelaşi registru precum evoluţia actuală, ne aşteaptă o nouă rundă de criză.

Va deveni Erdogan emisarul păcii în diferendul iranian? (Die Welt)

Premierul Turciei ar putea juca un rol crucial în diferendul privind programul nuclear iranian. Stabilitatea în regiune este şi în interesul Ankarei.

După conferinţa mondială pe tema securităţii nucleare, Recep Tayyip Erdogan şi-a asumat o misiune aparent imposibilă. A zburat la Teheran pentru a-i convinge pe liderii iranieni să reia negocierile cu Occidentul în chestiunea nuclear