Au trecut aproape 4 ani de când mama a observat cum capul copilului ei creştea din ce în ce mai mult, iar ochilor parcă le dispăruse pupila. Copilul a fost operat la Iaşi. I s-a implantat în cap o valvă şi apoi la gât i s-a făcut o crestătură, unde a fost băgat un furtunaş pentru a i se drena tot lichidul din creier. Suferea de hidrocefalie grad 4, iar medicii nu mai operaseră până atunci aşa ceva. Era doar începutul unui drum greu, pe care mama lui Ştefan, Monica Vârlan, l-a facut de una singură, vegheată doar de Dumnezeu. Nu a pregetat niciodată. Nu a dat înapoi şi nu s-a resemnat atunci când medicii i-au spus că cel mic nu mai are mult de trăit. "După operaţie, pentru a i se drena lichidul, trebuia să i se schimbe pansamentul din două în două zile. Aşa că am sunat-o pe doctoriţă şi i-am spus că nu am bani să ajung şi că o să sterilizez eu totul şi o să îl pansez singură. Mi-am cumpărat mănuşi chirurgicale, dezinfectant, am fiert cearşafuri, îmbrăcămintea. Când m-am dus cu copilul la spital, doctoriţa m-a felicitat", povesteste femeia.
Toate bolile pământului parcă s-au adunat în trupul firav al lui Ştefan: pe lângă hidrocefalie grad 4, are tetrapareză spastică, retard neuromotor sever şi epilepsie. Nu-i duminică în care mama să nu coboare trei kilometri de drum năclăit, cu copilul lipit la pieptul ei, până la biserică. În lipsa banilor necesari drumului până la Oradea, unde băiatul ar putea să facă recuperare, mama a învăţat cum să-i maseze picioruşele încleştate, cum să-i vorbească, ca să poată auzi din gura lui, chiar şi stâlcit, cuvântul "mama". Nici la oftalmolog nu mai poate merge, deşi a aflat că băiatul ei riscă să nu mai vadă deloc. A reuşit, cu ajutorul oamenilor, să îi cumpere copilului un scaun special, care să-i susţină corpul. Doctorii îi spun mamei că din cauza lipsei de exerciţiu, creierul copilului începe să se atrofieze, iar recuperare