Sunt legaţi cinci ore pe zi, 14 zile pe lună, de aparatul care le curăţă sângele. Foate puţini fac transplant şi scapă. RINICHI ARTIFICIAL
Aparatul de dializă rulează și purifică în câteva ore tot sângele bolnavilor, singura lor șansă la viață
Sursa: VLAD STĂNESCU
Într-un salon puternic iluminat, opt oameni la vreo 50 de ani zac în pat conectaţi la aparate. Fiecare cu al lui. Răsfoiesc ziare, rezolvă rebusuri sau privesc la ştiri. Pe monitoare se derulează semnele vitale, iar un cerc arată cum se scurge lent timpul.
Două rânduri de fire pleacă din vena fiecăruia, oprindu-se într-un tub rozaliu, inima aparatului: printr-un fir se scurge sângele plin de toxine, iar prin altul se întoarce în circulaţie, după ce a fost filtrat în tub.
Aparatul care-i ţintuieşte la pat, cu mâna întinsă aproape cinci ore neîntrerupte, o dată la două zile, face ceea ce rinchii lor nu mai pot de mult: le filtrează sângele şi îi menţine pe linia de plutire. Dacă sar o "şedinţă", le poate fi fatal.
În România, există în jur de 11.000 de pacienţi dependenţi de dializă. Anual, peste 2.000 de bolnavi au nevoie de un rinichi, însă doar 10% din ei au şansa să-l primească. Altora nici nu le permite starea de sănătate să facă transplant. Sunt cei nefericiţi şi fără perspectivă.
Norocoşii care au scăpat de pastila galbenă
La Centrul Fresenius din nordul Bucureştiului, Salvările aduc zilnic cazurile cele mai grave de dializaţi, oameni care suferă cu rinichii de zeci de ani. Bolnavii care stau acum în pat sunt veterani: au prins şi vremuri mai rele, când dializa se făcea doar la stat şi dacă nu aveai pile sau bani să îndeşi în buzunarul doctorilor, erai trimis acasă şi ţi se dădea "pastila galbenă" (n.r. - tratamentul celor pe moarte).
2.400 de bolnavi
au nevoie anual de un rinchi. Doar 10% dintre ei îl
