- Cultural - nr. 989 / 5 Aprilie, 2012 Intr-o zi de miercuri, pe cand se intorceau acasa oamenii de la targul din Toldal, sat component al comunei Voivodeni, judetul Mures (atestat documentar pe la anul 1268), si trei copii asteptau cu nerabdare, pe podul de langa drum, sosirea berzei de pe camp, a venit pe lume Elena Buscu, pe numele de fata Jeleriu, in satul Paingeni (comuna Glodeni). Era ziua de 15 iulie a anului 1937. Se spune ca parintii Elenei, tatal Gheorghe, ceferist, mama Elena, casnica, erau harnici si frumosi, pe deasupra si destepti. Oameni care traiau intr-o armonie , zice-se, perfecta. Insa destinul a fost trist cu ei. Au plecat mult, mult prea devreme in lumea vesniciei, lasand in urma cinci copii orfani, care, in timp, se vor realiza in viata prin munca lor. Elvira, invatatoare, Georgica, invatator, Nina, contabila, iar cel mai mic, Nicu, nascut in timpul refugiului, a devenit operator chimist. Copilaria Elenei a fost marcata de faptul ca inca pe cand avea trei ani a trebuit sa paraseasca satul natal din cauza horthystilor. Fiind amenintati cu moartea, s-au refugiat la Ludus, apoi la Blaj. In "Mica Roma”, in anul 1944, incepe a urma cursurile scolii primare, clasele I si II. In 1946, familia se muta la Targu-Mures. Aici, la Scoala Generala nr. 9, isi continua studiile in clasele III si IV, avand-o invatatoare pe minunata doamna Lucretia Bot. Din anul 1948 urmeaza cursurile claselor gimnaziale in orasul Reghin. Este internista, pana la terminarea Scolii Pedagogice, anul 1955. Devine invatatoare la varsta de 18 ani. Cu data de 1 septembrie 1955 este numita invatatoare la Scoala Generala din satul Lascud (comuna Ogra). Functioneaza la aceasta unitate de invatamant pana la terminarea anului scolar 1956-1957. Un alt 1 septembrie, al anului 1957, cand prin transfer, la cerere, ajunge la Scoala Generala din satul Merisor, comuna Glodeni. Va fi aici profeso