Potrivit unui raport pregătit de mai mulţi experţi pentru Ministerul francez al Economiei, Europa este "dezarmată" şi chiar "naivă" în faţa globalizării. Principalul motiv este că ea impune întreprinderilor europene norme drastice de calitate şi producţie, în timp ce concurenţa asiatică sau americană nu le respectă.

Cotidianul popular Le Parisien, scriind recent pe această temă, se întreabă dacă nu cumva, prin cele zece mii de texte de reglementare a producţiei, Europa nu este pe cale "să-şi tragă un glonţ în picior". Şi nu este vorba atât de regulile stricte impuse întreprinderilor, care trebuie să ţină seamă de tot, de criterii ecologice, de sănătatea consumatorilor, de calitatea materiei prime şi aşa mai departe. Nu aici este problema, pentru că la acest capitol, Europa ar trebui considerată un model. A produce lucruri de calitate care nu poluează şi nu pun în pericol sănătatea consumatorului este un lucru bun.

Problema este că mărfurile de acelaşi tip produse în afara Europei, în special în China, dar care inundă piaţa europeană, nu respectă aceleaşi restricţii. Motiv pentru care sunt ieftine în raport cu oferta europeană, întrucât costul de producţie este infinit mai scăzut. Aici se situează "naivitatea" Europei, întrucât nu a fost capabilă să le impună partenerilor săi criteriile pe care le respectă ea.

Sigur că nu pot fi controlate la frontiere sau în porturi sutele de mii de containere cu mărfuri care pătrund zilnic în spaţiul european. În schimb, Uniunea Europeană ar putea impune semnarea unor acorduri de respectare a unor criterii unice cu partenerii săi. Precum şi acorduri de acces egal la pieţele publice. Când China îşi construieşte şoselele doar cu companii chinee, dar are un acces liber total pe pieţele europene, ceva nu e în regulă.

Şi mai există un detaliu, deseori europenii par atât de "globalizaţi", încât uită că există