Ca mare fan al SF-urilor literare sau cinematografice pot să spun că ador aparatele şi aparaturile prezentate în fel şi chip ca instrumente ale vieţii de zi cu zi din viitor. Îmi plac, nu zic nu, dar la nivel de fantezie, nu ţin neapărat să le posed, nici măcar nu consider că am nevoie de un telefon cu internet încorporat (deşi în unele momente mi-ar fi extrem de util). Pur şi simplu mă enervează ideea ca atunci când stau la o cafea cu cineva să-mi tot verific ecranul telefonului în căutarea ultimelor ştiri sau postări de pe facebook. Nu mă interesează. A, plus că am prieteni şi prietene absolut dependenţi de asta cu care uneori mă simt inconfortabil pentru că am senzaţia că vorbesc singură, precum televizorul, atunci când ei îmi mai aruncă câte un îm…hâm neclar şi greu de descifrat în toiul conversaţiei, în timp ce-şi verifică mailul sau contul reţelei sociale.

Cele două aparate de mai jos, deşi mă fascinează ca invenţii – îmi confirmă teoria conform căreia, în viitor vom fi cu toţii nişte handicapaţi din punct de vedere social.

Pentru că: Google a prezentat ochelarii de “realitate augmentată”, care aduc serviciile companiei pe interiorul unei lentile, fiind capabili, la comandă vocală, să facă poze, să pornească sesiuni de videochat, să afişeze ghiduri GPS sau să alerteze utilizatorul atunci când este aproape de un cunoscut.

Utilizatorul din clip dă comenzi vocale ochelarilor, prin care află ce întâlniri are în ziua respectivă şi condiţiile meteo, răspunde unui mesaj primit de la un prieten, poartă o convorbire prin videochat, face o poză pe care o încarcă pe contul de Google+, obţine îndrumări GPS pentru a ajunge la destinaţie şi este alertat atunci când se apropie de o cunoştinţă conectată de asemenea la serviciile Google. De asemenea, ochelarii îl alertează dacă serviciile de transport în comun funcţionează normal. (aveţi aici mai multe infor