Piaţa RASDAQ, creată după model american în epoca de aur a privatizărilor româneşti, îşi trăieşte acum ultimele zile, fiind la un pas de desfiinţare, singura soluţie găsită de autorităţi pentru a fi respectată legea.
După câteva tentative eşuate de reformare, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a găsit soluţia de rezolvare a necunoscutei pieţei RASDAQ: desfiinţarea după 16 ani de funcţionare.
Arbitrul pieţei de capital vrea ca toate cele 1.152 de companii tranzacţionate în prezent pe piaţa RASDAQ să se mute pe sistemul alternativ al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) care sigur nu este piaţă reglementată, iar companiile cele mai valoroase să treacă în timp pe piaţa reglementată a BVB dacă acţionarii vor acest lucru. Decizia finală nu este încă luată, proiectul de instrucţiune ce stabileşte desfiinţarea pieţei este supus dezbaterii publice şi n-ar fi de mirare să mai treacă ani, aşa cum s-a mai întâmplat, până când CNVM ia o hotărâre.
Cum s-a ajuns însă ca după 16 ani de funcţionare piaţa RASDAQ să fie la un pas de a fi ruptă în bucăţi între ATS şi piaţa reglementată a bursei de la Bucureşti? De ce al şaisprezecelea an de viaţă ar putea fi şi ultimul pentru o piaţă proiectată la începuturi drept cea mai modernă bursă a României, cu platformă electronică şi conturi globale încă din primele zile de tranzacţionare?
Modul în care a funcţionat RASDAQ din 1996 până în prezent oferă suficiente indicii. Piaţa RASDAQ a fost înfiinţată în octombrie 1996 cu un scop precis: să asigure suportul instituţional şi tehnic pentru tranzacţionarea tuturor acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. Altfel spus, mii de companii au ajuns să fie listate fără ca măcar să ştie, acţionarii nu erau în căutare de finanţare şi nici suporteri ai pieţei de capital, astfel că multe dintre societăţi s-au delistat cu prima ocazie. @N_P
