Imaginea samurailor, ca si a gheiselor, este invaluita intr-o legenda aproape sacra, pe cat de mistica, pe atat de emotionanta.
Traditia spune ca primii proto-samurai erau razboinici aparuti in secolul al VI-lea, in replica la infrangerile repetate pe care Japonia le inregistrase in fata Chinei si al Coreei.
Prima chemare la arme, cu materialul clientului
In anul 646, imparatul Mommu a impus o lege prin care unul din trei barbati era chemat sub arme. Ei se prezentau cu propriul lor armament, ceea ce ii scutea de plata impozitelor catre stapan.
Adevaratii samurai se confirma istoric, insa, abia in Evul Mediu, cand aceasta categorie de luptatori se pune cu toata fiinta la dispozitia imparatului, fara plata, ca mercenarii, si fara idealuri morale, ca militarii europeni.
Singura lor recompensa era dreptul de a ucide, fara sa dea socotela nimanui, pe orice persoana socotita inferioara ca grad social (taranii, negustorii, simpli soldati), dupa bunul lui plac, indiferent daca era barbat, femeie sau copil, indiferent de motiv sau chiar numai pentru a-si testa calitatile sabiei.
In Japonia medievala, samuraiul avea imunitate in fata oricui si numai el avea privilegiul de a purta arme. Oricine indraznea sa atace un samurai putea fi executat pe loc.
Femeia-samurai
Mai putin cunoscut este faptul ca, in Japonia, au existat si femei samurai. Aveau dreptul sa poarte arme si chiar sa ucida fara sa dea socoteala, dar numai cu acordul sotului sau al demnitarului local, conform Infoniac.
Spre deosebire de barbatii samurai, care, in caz de dezonoare isi faceau faimosul harakiri, femeile dezonorate aveau doar dreptul sa-si taie beregata.
Ideea de harakiri era in stransa legatura cu codul razboinicului, care impunea onoare, respect fata de cuvantul dat, spirit de sacrifici
