Meciul cel mai frumos din 2012.

Săptămîna trecută, îmi încheiam articolul scriind că un Barca - Milan, fie şi 0-0, ne place pentru că ne face să uităm fotbalul de la noi. Poate că eram prea crud, nu am timp de autocritică, fiindcă azi mă întorc şi susţin că returul Barca - Milan - pe care îl întoarcem pe toate feţele, deşi nu a atins excelenţa - nu mă poate face să uit acel 4-2 dintre Bilbao şi Schalke 04, din turul Ligii Europene. A fost meciul cel mai frumos - nu am alt adjectiv - din cîte am văzut în 2012; nu vă oblig să fiţi de acord şi mai ales nu-mi cereţi să discut despre ce face Bilbao în campionat. Ştiu.

Ceea ce au jucat bascii în deplasare, la tipii aceia care o spulberaseră într-o repriză pe Twente-ul “nostru”, nu-mi iese din minte, chiar după un Barca - Milan, nu atît de tehnicizat pe cît de psihologizat: Milanul juca la egal, Barca la victorie. Dar Bilbao - Schalke a fost înainte de toate patetic: a fost repede 1-0 pentru Bilbao pe o gafă germană, Raul a făcut 1-1 imediat, apoi tot Raul, cu un voleu fantastic din 16, a ajuns la 2-1, şi vă rog să nu mi-l aduceţi pe Benzema cu voleul lui de sîmbătă, nu se compară cu ce-a dat Raul (şi nici cu al lui Crouch în meciul cu City).

După pauză, Bilbao egalează la 2 şi nu îngheaţă jocul, nu, face 3-2 pe o altă gafă a celor de la Gazprom (alo, fără politică!), Raul ratează 3-3 în minutul 89 şi, în deja fatidicul 93, Bilbao realizează acest 4-2 care mă face, la ora cînd scriu, să nu fiu interesat de scorul returului. Poate să fie oricît şi orice - acest 4-2 îmi rămîne ca piesă de referinţă în ce se mai poate numi azi fotbal. Cu o precizare în plus: nu am ţinut numai cu bascii, ci şi cu Schalke: pentru Raul! Abia acum m-am clarificat de ce nu ader la Mourinho: fiindcă Realul lui şi-a permis să renunţe la Raul. Sincer? Ţin la el mai mult decît la Messi. Nu-mi cereţi explicaţii, lucrurile sînt mai c