Potențiala confruntare Oprescu-Prigoană e una dintre cele mai elocvente ilustrări ale otevizării și cretinizării care nu se mai insinuează în Bucureștiul contemporan, ci se exprimă fățiș. Oprescu, perdantul recurent transformat, în 2008, în cîștigător, a făcut din București (pe urmele predecesorilor săi, ce-i drept) un oraș al mașinilor și al traficului, al demolărilor și al clădirilor cu cît mai multe etaje. Viziunea sa asupra Bucureștiului e deopotrivă ceaușist-faraonică și capitalist-nesimțită: încurajarea traficului urban prin străpungeri și autostrăzi suspendate plasează gîndirea urbanistă opresciană undeva prin America anilor ’50. Oprescu vrea, probabil, să rămînă în istoria Bucureștiului, dar ideea lui de modernizare a orașului e un soi de ceaușism urban pe altoi capitalist. Faptul că USL-ul s-a decis să îl sprijine e, cel mai probabil, doar prima dintr-un lung șir de dezamăgiri electorale pe care opoziția ni le pregătește. Victor Ponta ne ia de proști dacă vrea să ne facă să credem că Robert Negoiță, miliardarul pesedist acuzat de neplata taxelor și de implicare în rețele de prostituție, ar fi un excelent administrator local în sectorul 3, venind în sprijinul nevoilor cetățeanului, eventual prin organizarea lunară, cu el în prezidiul juriului, a unor concursuri de Miss Sectorul 3. La sectorul 4, odiseea uneperist-conservatoare a lui Cristian Popescu-Piedone, și el sprijinit tot de USL, ar fi trebuit să le reamintească celor care uitaseră de o altă odisee piedoniană, mai cunoscută sub titlul „Cum să îți faci mutație la Pitești și să-ți iei permisul de conducere la cinci categorii într-o singură zi“. Cine știe, obișnuit cu astfel de reușite, care l-ar fi făcut invidios și pe croitorașul cel viteaz, poate că Piedone spera de fapt să fie susținut atît de USL, cît și de PDL și de UNPR, pentru încă patru ani de montat palmieri în intersecții, pe care să-i înl