La cei 82 de ani ai săi, pe care-i va împlini peste câteva zile, regizorul Sergiu Nicolaescu este încă în vervă. El a povestit, pentru EVZ, că acum, în România, se pot face doar filme de "apartament".
Vizibil marcat de trecerea timpului, cu riduri adânci care-i brăzdează faţa, dar îmbrăcat lejer, tinereşte, într-o cămaşă de blugi şi pantaloni raiaţi, Sergiu Nicolaescu este departe de a înceta lupta cu viaţa şi cu societatea.
Născut în 1930, în Târgu-Jiu, Nicolaescu a trăit din plin bombardamentele din '44, din Timişoara, a fost martorul abdicării regelui Mihai, a asistat la schimbarea a doi dictatori comunişti, a făcut o revoluţie, zeci de filme şi scenarii. Acum, are un singur regret: că nu mai poate apuca ziua în care România o va lua pe drumul cel bun.
Evenimentul Zilei: Aţi început cariera ca regizor fără nicio pregătire...
Sergiu Nicolaescu: Este şi acum posibil! Nu vă trebuie nicio diplomă ca să faceţi un film. Oricine se poate înscrie la concursurile organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei pentru câştigarea banilor necesar realizării unui film. Din păcate, sumele sunt modice pentru un lung-metraj, cam 1,5 milioane de lei. Asta înseamnă că cine se încumetă, eventual poate să facă un film de apartament cu banii ăştia.
Când am început eu era mai simplu: lucram ca inginer la Studiourile Sahia şi i-am propus cuiva să facă un film sub apă, că văzusem în străinătate. Nu aveau aparatură, aşa că am inventat un aparat de scufundat şi tot eu am făcut filmul din 1962, "Scoicile nu au vorbit niciodată".
Vorbiţi cu oarecare nostalgie despre anii de dinainte de Revoluţie. Era mai bine atunci?
Fără discuţie, da! Cu toate că nu eram liberi, se construia ceva. Să nu uităm că toată industria s-a dezvoltat în perioada ceauşistă, ca şi agricultura. E adevărat că ăia de la conducerea partidului erau pro