Tomas Sedlacek, economistul ceh considerat de Václav Havel drept expresie a unei generații promițătoare, care nu a fost marcată de experiențele totalitarismului, a publicat în 2009 o carte provocatoare, intitulată Ekonomie dobra a zla (versiunea în limba engleză,Economics of good and evil: the quest for economic meaning from Gilgamesh to Wall Street, Oxford, 2011). Pentru fostul strateg al celei mai mari bănci din Cehia, CSOB, „vechile poveşti“ ale omenirii, care descriau lumea prin lupta dintre bine şi rău, trebuie re-citite dacă vrem să înțelegem prezentul.

Simplificînd argumentația lui Sedlacek, care afirma, în mijlocul celei mai serioase crize economice contemporane, că putem înțelege procesele economice studiind nu doar mecanismele pieței şi dinamica burselor, ci relațiile etice şi morale dintre bine şi rău de-a lungul istoriei umanității, putem spune că „Răul“ social are întotdeauna o formă malignă de manifestare, respectiv răul economic. Aşa cum, în perioada comunismului ceauşist, s-a ajuns la înfometarea unui întreg popor din rațiuni economice, cu justificări „ştiințifice“ legate de „alimentația rațională“, asistăm tot mai mult la o altă decizie tipică a răului social: distrugerea statului social (tăierea salariilor bugetarilor şi tentativa de reducere a pensiilor fiind doar vîrful de aisberg al acestui proces).

Cartea lui Sedlacek, care reprezintă o trecere în revistă a principalelor opinii despre economie, de la vechile texte babiloniene, pînă la Vechiul Testament şi Adam Smith ori Bernard Mandeville, oferă o ipoteză şocantă, opusă logicii la care am fost expuşi pînă acum şi a cărei aplicabilitate în contextul românesc doresc să o subliniez. Nu există, în categoria socială a economiei, decizii care pot fi luate „în absolut“. Principiile economice, de prea multe ori prezentate ca nişte date incontrolabile şi incontestabile, ca nişte i