Cînd a fost numit consilier prezidenţial, în 2007, şi mai tîrziu, în februarie 2009, cînd s-a înscris în Partidul Democrat Liberal, dl Cristian Preda ştia foarte bine cine sînt politicienii pe care astăzi îi dezavuează public, ştia că va deveni coleg de partid cu Silviu Prigoană şi Elena Udrea, cu Emil Boc şi Antonie Solomon – alături de care a acceptat să urce pe scenă, în campania electorală din 2009. Acum, intelectualul Cristian Preda este dezamăgit, iar tonul folosit la adresa celor care l-au susţinut în campania pentru Parlamentul european a devenit tăios. Să se fi schimbat oare PDL şi Emil Boc atît de mult în aceşti trei ani, încît revelaţia tîrzie a lui Cristian Preda să fie una genuină? „A fost penibil, e şi acum penibil“, a declarat europarlamentarul PDL despre şeful său de partid, aflat în cădere liberă în sondajele de opinie. A fost sau n-a fost? E drept că nici Elena Udrea, cu care acelaşi (?!) Cris­tian Preda se declara solidar în iulie 2011, pe motiv că „e ţinta favorită a oricărui politician din tabăra uselistă“, nu se bucură, azi, de un tratament mai bun. Domnul Cristian Preda a descoperit, după ce a fost exclus din PDL, că Elena Udrea (aceeaşi?!) este „o formă fără fond în politica românească“. Să se fi schimbat oare Elena Udrea atît de mult încît aceia care îşi mărturiseau public solidaritatea, admiraţia, afecţiunea etc. faţă de fostul ministru să poată fi crezuţi astăzi, cînd îşi exprimă, tot public, întregul dispreţ la adresa ei? De fapt, nici Emil Boc, nici Elena Udrea, nici măcar Traian Băsescu – despre care domnul Cristian Preda nu-şi mai face acum nici o iluzie, pentru că e convins că „nu mai are autoritate în PDL“ – n-au devenit altcineva. Şi, totuşi, ceva s-a schimbat iremediabil şi dramatic: relaţiile de putere. De cînd a devenit din ce în ce mai limpede că PDL nu mai are şanse de a cîştiga alegerile şi că „greii“ partidului (preşedi