Tatal Rodicai Popescu Bitanescu visa ca ea sa ajunga inginer sau architect, insa drumul a adus-o in fata altei provocari, actoria.
"Nici nu ma gandeam sa fac actorie pentru ca tata, din experienta pe care a avut-o el, era un om care muncea si stia ca trebui sa ai bani, imi spunea ca trebuie sa ma fac asa ori inginer constructor, ori architect. Mamei i-a facut placere, ii placea teatrul pentru ca avea si un frate actor foarte bun", isi aminteste actrita.
S-a dedicat actoriei, si-a jucat fiecare rol cu pasiune, dar faptul ca a fost nevoita sa faca prea multe sacrificii, o determina sa spuna ca daca ar putea intoarce timpul inapoi, ar merge pe un alt drum. "Nu as mai face meseria asta, am spus-o de atatea ori. E o meserie in general prost platita, nedreapta... si suferi foarte mult si te sacrifici. Nu ai sambete, nu ai duminici pentru ca tot timpul joci, indiferent daca iti moare cineva. Mie asa mi s-a intamplat , cand mi-au murit parintii, fratele, parintii lui Mircea, eu am jucat. Eu ma mir, cand ma uit in urma, cum am putut sa joc. Eu niciodata nu am intarziat, nu am amanat spectacole, nu am putut sa fac asta in viata mea. Poate am fost crescuta, intr-o disciplina de fier. Actoria se face in colectiv, nu poti sa trimiti un om acasa ca vrei tu", declara Rodica Popescu Bitanescu.
Si-a intalnit jumatatea la examenul pentru permis auto. A fost dragoste la prima vedere. "Eu am dat examen de conducere cu el si nu stiu cum am picat la comsia lui, daca nu cumva m-a ales el pe mine. I-a placut o fotografie, desi eu nu sunt deloc fotogenica, si am picat la el, la Bitanescu Mircea. Cand am vazut ca apare un barbat blond cu ochii albastri, imbracat ofiter, cu un mers asa americanesc, un tip calm, am cazut in cap imediat. A fost pentru mine lovitura de traznet, adica m-am indragostit de el de cand l-am vazut, o frumuste de om. Dupa aceea am descoperit
