Intr-o democratie functionala, o demisie precum aceea a lui Laszlo Borbely este un gest cat se poate de normal. El nu reprezinta o recunoastere implicita a vinovatiei, ci un binevenit pas inapoi din dorinta de a pune la adapost de suspiciuni partidul si Gurvernul din care face parte demnitarul urmarit penal.
Apoi, daca acuzatiile se infirma, el nu are decat sa revina, chiar mai puternic, pe prima scena. Dar increderea publica in institutii fundamentale ale democratiei este mai importanta decat o perioada de umbra, si nemeritata sa fie ea, intr-un destin politic.
Sigur ca Romania nu este obisnuita cu o astfel de normalitate. Am mai avut ministri urmariti penal, dar ei fie au plecat din guvern numai dupa ce au fost suspendati de presedinte, fie dupa infinite tergiversari, rugaminti, presiuni publice.
Asta ca sa nu mai vorbim despre parlamentarii condamnati penal, unii chiar definitiv, care isi continua nestingheriti activitatea in Legislativ. Faptul ca acesti potentiali sau chiar dovediti infractori continua sa ne conduca este unul dintre motivele pentru care clasa politica si insitutiile publice de maxima importanta din Romania au o cota de incredere atat de slaba.
Demisia, venita dupa discutia lui Laszlo Borbely cu premierul, este o lovitura de imagine pentru Mihai Razvan Ungureanu, care transmite astfel doua mesaje foarte puternice si foarte necesare.
In primul rand: toleranta zero la suspiciunea de coruptie. Ministrul Mediului a demisionat la numai cateva ore dupa ce acuzatiile la adresa domniei sale au devenit oficiale. Fara scandal, fara poale in cap, fara ezitari.
Va aduceti aminte cat timp i-a luat Monicai Ridzi sa demisioneze? Va aduceti aminte cum Emil Boc il mangaia pe cap pe Ioan Botis vorbind despre onestitatea ministrului Muncii, chiar si dupa ce acesta isi recunoscuse conflictul de i
