Teo Cossiga îi deruta pe mulţi, nu doar pe Fifi. Era, de departe, cel mai bogat din catedră, poate chiar din întreaga universitate, deşi n-am dus şi nu ducem lipsă de deputaţi, senatori sau prosperi oameni de afaceri ieşiţi din rîndul nostru. Era acţionar principal, împreună cu fiica unui mare grangur din justiţia locală, ajuns la un moment dat procuror general al României, apoi membru al Curţii Supreme, la o firmă de import de flori din Olanda. Gurile rele spuneau că e milionar în euro, deşi trăia relativ modest, într-o casă cu patru camere din Schei. Avea, ce-i drept, un Mercedes S6 Klasse, cea mai scumpă maşină din parcarea facultăţii. După Ferrari-ul Fetei şeicului, evident. Ar fi putut să renunţe demult să predea la facultate. Dar poate că ăsta era hobby-ul lui, vorba lui Andy Cruceru. – Unchiului meu nu-i place să ne aştepte... Ai mai fost la „Roata norocului”? l-a întrebat Cossiga pe Fifi, în timp ce-şi puneau centurile de siguranţă. – Oarecum... a bîiguit Fifi, căruia începuse să-i bată inima mai tare. Teo Cossiga, abia acum făcea legătura, era nepotul temutului Nicolo Cossiga. Cum de nu-şi dăduse seama? În mintea şi, am putea spune, în trupul lui Fifi, toate o luaseră razna: Cossiga, „Roata norocului”, biftec tartar... Simţea furnicături în palme şi, involuntar, şi-a lins buzele. – Probabil că te întrebi de ce am o maşină aşa de scumpă, i s-a adresat Cossiga după ce ieşiseră din parcare. Lui Fifi îi era indiferentă orice maşină. N-avea carnet şi nici n-avea de gînd să-şi ia. Dar a dat uşor din cap. – Nu-mi place, a continuat Cossiga. E prea snoabă, prea elegantă, mă deranjează chiar mirosul banchetelor din piele. Mîine mi-aş lua o Dacia Logan. Trebuie să încurajăm industria naţională, ca japonezii sau coreenii, nu?... Dar, vezi, clienţii... În ţara asta nu poţi face afaceri dacă n-ai o maşină scumpă. Dar, ia zi, ce le faci studentelor de-au început să