Sportul de performanţă nu înseamnă doar victorii sau o mână de medalii, ci uneori e compus din renunţări, accidentări sau obstacole care încheie cariere încă dinainte de a se contura. Hocheistul Alexandru Barbu, component al naţionalei de U16, a lăsat în urmă o cumpănă care a fost aproape de a pune capăt unei cariere promiţătoare, o accidentare urâtă pe gheaţă care l-a lăsat fără splină. ProSport vă spune povestea unui puşti ambiţios care luptă pentru visul lui şi trăieşte doar cu gândul primului pas pe gheaţă.

"Eu văd ceea ce mi s-a întâmplat ca pe o încercare din care am ieşit mai ambiţios şi cu dragoste mai mare de hochei", spune apăsat. Surprinzător de matur în gândire la cei 15 ani jumătate, Alexandru Barbu stă liniştit în fotoliul din sufrageria unui apartament din cartierul Berceni din Bucureşti şi îşi adună cuvintele pentru a explica ce i s-a întâmplat. Un puşti subţire (1,82m), înalt, cu ochi albaştri şi o freză care sfidează gravitaţia, Alex nu se zgârceşte la vorbe: povesteşte sigur pe el, iar uneori însoţeşte cuvintele cu gesturi largi, întărind ceea ce vrea să spună. Ziua accidentului o recompune bucată cu bucată şi face pauze lungi la fragmentele care lipsesc.

Lovitură cu mânerul crosei

Era vineri, 23 martie. Lotul FOTE avea meci de pregătire la Budapesta, cu Drago Scorpions. Component al primei linii şi căpitan în acea zi, Alexandru Barbu a pus primul gol pe tabelă. Era minutul 3 şi nimic nu prevestea ce urma să se întâmple după 10 minute. "A fost o fază simplă, am scăpat pe atac şi am încercat să driblez primul fundaş, am dat pucul pe lângă el şi am trecut cumva în aer când am simţit o lovitură puternică în abdomen cu mânerul crosei. Mi s-a părut ciudat că am stat parcă mai mult în aer, apoi am căzut pe gheaţă şi nu m-am mai putut ridica", rememorează el. A fost scos de pe gheaţă de colegi şi apoi a ajuns, cu greu, pe pici