Aşa ar arăta îndemnul (apocrif!) al lui Heliade- Rădulescu adaptat la realitatea braziliană. Situaţia actuală a cititului în Brazilia reprezintă apologia indirectă a acestui fel de exerciţiu.
În ciuda opiniilor curente, lectura nu numai că nu a dispărut în ţara de la Tropice, dar ea înfloreşte de la an la an. Statul a cărui populaţie numără oficial aproape 20% de analfabeţi (cifra reală e însă mai mare, cam de 30%) posedă un contingent impresionant de cititori fideli, tot mai mare şi tot mai activ. În 2010, numărul cărţilor tipărite în Statele Unite a fost de 2,5 miliarde; în Brazilia – de 500 de milioane, cifră absolut onorabilă, dacă luăm în seamă diferenţa de educaţie şi de populaţie. Între cei 100 de milioane de cititori potenţiali din Brazilia, cele 500 de milioane de volume reprezintă o performanţă notorie: 5 cărţi în medie pentru fiecare om capabil să citească. Oare cîte ţări se pot lăuda cu asemenea proporţie?
Dacă încercăm să vedem ce anume citesc brazilienii, atunci lucrurile se nuanţează; nici cei mai fantezişti sau paradoxali analişti străini nu şi-ar închipui spre care gen de carte se îndreaptă preferinţele marii mase de cititori. Ea nutreşte adevărată pasiune doar pentru un singur gen de carte, pentru cartea de conţinut, inspiraţie şi vocaţie spiritistă. Da, spiritistă! Spiritismul se află în Brazilia la el acasă. În orbita lui gravitează sumedenie de alte produse, intitulate scrieri de „auto-cunoaştere”, de „auto-ajutorare”, de „contact cu lumea de dincolo” etc. Biografiile, romanele, istoriile, dacă vor să aibă succes, trebuie să atingă măcar în treacăt inevitabila problemă a spiritismului. Şi care sunt autorii unui asemenea gen de producţii? Autorii brazilieni, fireşte! Şi iată cum performanţa naţională a lecturii extinse se combină, în conjuncţie glorioasă, cu altă performanţă: în Brazilia, cei mai citiţi scriitori sunt brazilieni.