Leonid Dimov – 7 poeme rostite la Radio, ilustrate de Constantin Popovici, cuvânt înainte de Ion Bogdan Lefter,
Bucureşti, Editura „Casa Radio”, 2011, 63 de pag. + CD audio.
Nu fac parte dintre acei istorici literari pentru care nu există decât ediţiile critice şi care strâmbă din nas în faţa unei bune ediţii de consum.
Am intrat în era virtualului, în care multe cărţi ajung pe Internet, fie sub formă de ediţie digitală, fie ca documente descărcabile, total sau parţial. Tipăriturile, la rândul lor, ascultă de legile pieţei, iar rafturile chioşcurilor şi librăriilor sunt pline de ediţii ieftine, făcute să speculeze nevoia de carte şcolară. Multe din cărţile acestea sunt execrabil îngrijite, sub pretextul că, adresându-se celor mici, nu e nevoie de cine ştie ce acribie filologică. De aceea, în actuala criză a lecturii, spun adesea – sperând în secret că nu-i voi şoca pe purişti – că avem la fel de multă nevoie de ediţii utile bine făcute, ca şi de ediţiile critice.
Despre surpriza numită Leonid Dimov – 7 poeme rostite la Radio a scris deja foarte frumos, în România literară, criticul Luminiţa Corneanu. Dacă revin asupra cărţii, e nu numai pentru că este una dintre acele bijuterii pe care orice iubitor de poezie ar trebui să le aibă în bibliotecă. Ci şi pentru că, fără să se pretindă o ediţie critică sau bibliofilă, cartea publicată la Editura „Casa Radio” este un model de cum se face o ediţie. Mai ales în condiţiile în care, dată fiind raritatea înregistrărilor cu Leonid Dimov, CD-ul conţinând aceste înregistrări ar fi constituit un eveniment în sine, chiar şi fără suportul unei ediţii făcute ca la carte. Cei care au participat la redactarea ei – Ion Bogdan Lefter, prefaţă, şi Constantin Popovici, ilustraţii, precum şi personalul editurii – nu au lăsat nimic la întâmplare, oferindu-i cititorului toate informaţiile de care
