Din istorie se cunoaste ca unii dintre cei mai darji romani, luptatori pentru dreptate politica si sociala, pentru libertate nationala, au fost motii.

Oricine iti poate evoca macar numele unor Avram Iancu, Horea, Closca si Crisan, popa Balint... Este un loc comun sa evoci patriotismul local si originalitatea vietii de mot de odinioara. Sunt singurii romani care au in buzunar o legitimatie ce le atesta originea ("legitimatie de mot", oferita de guvernul Ciorbea, dupa modelul interbelic) si le acorda unele drepturi la transport pe caile ferate si in piete. Din nefericire, ultimul deceniu din istoria nebuna a Romaniei i-a pus si pe moti intr-o lumina nefireasca, i-a desprins de radacinile traditiei lor milenare, i-a umilit si le-a intunecat identitatea. Vorbesc de motii din Rosia Montana si din satele vecine, confruntati cu prima mare invazie corporatista din Romania postrevolutionara. Am in fata o lista cu semnaturi si stampile ale primariilor din Rosia Montana, Campeni, Albac, Sohodol, Horea, Bucium, Abrud, Bistra, Vulcan, Brad, Zlatna s.a. In schimbul unor cadouri de Mos Craciun pentru scolile din aceste localitati si, probabil, in schimbul altor finantari la fel de "dezinteresate" ale companiei Gold Corporation, edilii acestor comune si-au dat adeziunea pentru proiectul minier de la Rosia Montana si au promis sa taca. Din partea lor, adica, strainii au liber sa le ia aurul si argintul pe mai nimic, ce conteaza?! Mai mult, majoritatea rosienilor, altminteri parand a fi oameni asezati si gospodari la casele lor, au cazut vrajiti de glasul de sirena al aceleiasi corporatii, vanzandu-si casele parintesti si ograzile in care au copilarit. Astazi strang din buze in cartierul Recea din Alba Iulia, un spatiu la fel de strain pentru un suflet de mot pe cat ar fi Desertul Gobi. Din pacate, regretele tarzii sunt doar regrete tarzii si atat; la Rosia Montana, la gra