Marea povara pe care o duce Mihai Ungureanu nu este legatura pe care a dezvoltat-o cu Traian Basescu, o lunga si fidela amicitie politica. Nici ca si-a facut din presedinte zeu cioplit, inca de pe vremea cand era ministru de Externe.
Nici macar stigmatizarea de executant al lui Traian Basescu - eticheta care i s-a lipit pentru ca nu a reusit pana acum sa iasa din cuvantul si ordinele presedintelui, chiar daca asta a insemnat sa isi incalce propriile promisiuni, idei si angajamente luate public.
Marea provocare pentru MRU este sa iasa de sub cel mai mare blestem pe care il putea transfera Traian Basescu unui urmas de-al sau in politica - administratie: a nu face nimic sau aproape nimic din ceea ce spune. A supralicita intotdeauna cuvintele, promisiunile, vorbele, lansandu-le mereu in mare parte fara acoperire. Reevaluarile permanente de situatii, de idei si oameni ca unica arta compromitatoare pentru prelungirea puterii.
Aproape toate le putem deja intalni in scurta, dar densa activitate de prim - ministru a lui Mihai Razvan Ungureanu.
Miza centrala a pariului politic in care s-a angajat MRU, vitala pentru succesul sau esecul proiectului sau politic, este sa demonstreze ca lasa in urma fapte si nu vorbe. Aceasta schimbare de paradigma, care a insotit politica romaneasca de dupa '89 ca un fir rosu, este marea provocare a lui MRU.
Daca reuseste, partidul sau se naste de la sine. Oamenii vor veni la el fara ca premierul sa-i cheme prin emisiuni de televiziune.
Pana acum MRU a demonstrat, prin nu stiu ce nefericire a destinului, exact contrariul. A spus si chiar a promis, intrucat citatul din emisiunea de la TVR este ca "sigur" se va petrece, scaderea contributiilor sociale pentru angajat, si ca "NU exista" bani publici pentru risipit in cresterea salariilor bugetarilor.
A vorbit apoi pres
