* Reportaj dintr-o strana de biserica *
Optsprezece ore pe zi in biserica
De zeci de ani sta acolo, sub fereastra bisericii. Neclintit. In picioare. Rezemandu-se uneori de bratele stranei sale inalte. Asa il stiu toti: doar acolo. Optsprezece ore pe zi nu se misca din scaunul sau inalt de rugaciune. Fruntas in duh al obstii Manastirii Tuturor Sfintilor de langa Iasi. Lumea se minuneaza de unde are asa putere, la 89 de ani. E mereu primul care deschide usa bisericii, la ora patru dimineata, dar si cel care o inchide, aproape de miezul noptii. "Nici nu stim cand apuca sa doarma, sa manance omul acesta", zic ceilalti doisprezece calugari, jumatate din ei tineri, recunoscand ca foarte greu se pot tine dupa el cu posturile, privegherile si rugaciunea. De treizeci de ani, nu a iesit din manastire nici o clipa, nici macar pana la soseaua aia mare din afara orasului, la rascrucea din Bucium, unde sunt renumitii Plopi fara Sot ai lui Eminescu. Posteste continuu, traieste "athonit", mancand doar o data pe zi, odihnindu-se cel mult doua-trei ore pe noapte, iar acum, in Post, aproape deloc - zic fratii - caci continua sa se roage si in chilie, la flacara candelei, dupa ce se intoarce noptile din biserica. Am observat un lucru foarte impresionant: strana sa e penultima dintr-un sir de vreo opt, imediat la intrare. Restul scaunelor sunt destul de lucioase, cafenii, nu prea uzate. Al lui are manerele roase, albite. Un contrast evident. Se poate spune, fara nici o exagerare, ca acolo "traieste" acest vestit duhovnic al Iasului si al Moldovei intregi, unul din marii traitori romani ai rugaciunii isihaste. Locuieste intr-o strana de biserica. Acolo asteapta zilnic credinciosii la spovedanie, trudindu-se pe pomelnicele lor, dimineata si noapte. Doar luna trecuta a avut peste patru mii. Un om. Un om singur, rugandu-se in strana lui pentru lumea toata. Un om caruia
