Plecarea lui Sorin Frunzaverde din PDL pare a fi deschis seria retragerii unui numar mare de sustinatori ai puterii din coalitia guvernamentala.

Dincolo de "clasicele" dezertari dintr-o tabara in alta, in momente de tranzitie politica ("sobolanii parasesc primii corabia ce ia apa"), ea are aspecte ce ii dau un statut mai aparte. Plecarea s-a produs in cea mai critica perioada pentru partidul din care a facut parte. PDL-ul se afla in etapa desemnarii candidatilor pentru alegerile locale. Ca si in cazul aliantei din opozitie, stabilirea unor candidati cu sansa pentru consiliile judetene, municipale si primarii, este o chestiune extrem de delicata. PDL-ul trebuie sa pastreze echilibrul in raport cu aliatii sai (UNPR, UDMR, minoritati), fara a exclude "acomodarile" conjuncturale cu forte politice noi sau cu personalitati carismatice neimplicate pana acum. Evident, in cazul unor organizatii judetene puternice, precum cea din Caras-Severin, condusa de d-l Frunzaverde, problema schimbarii ierarhiilor deja stabilite (si considerate castigatoare) nu se mai pune. De aceea, o defectiune (pentru ca nu e vorba de dezertare), precum cea a d-lui S. Frunzaverde, lasa partidul intr-o situatie disperata, mai ales atunci cand majoritatea subordonatilor il urmeaza. Acestia nu mai sunt insa defectori (complotisti ce-au pregatit mutarea-surpriza), ci dezertori. Pentru orice partid, dezertarea este cu adevarat primejdioasa, pentru ca ea reprezinta tradarea. PNL-ul, ce i-a preluat "la gramada" pe dezertorii din Caras-Severin, ar trebui sa se teama de asta. Se stie ca cine a tradat o data nu va ezita sa repete.

Cum se explica defectiunea lui Sorin Frunzaverde? Vicepresedinte al PDL, membru-fondator al partidului, lider din grupul "greilor", el nu poate fi banuit de oportunism, de traseism politic interesat. D-l Frunzaverde a plecat, mai degraba, pentru ca - sub presiunea pre