Isabel Allende continuă să ne surprindă cu fiecare nou roman, deşi cu toţii credem că ştim la ce să ne aşteptăm: Şeherezadă cu har de povestaşă. S-a aventurat în tărâmul romanului istoric scriind "Zorro", ca şi "Ines a sufletului meu", având ca personaj pe conchistadora care a întemeiet statul Chile. "Insula de sub mare" este un roman mult mai ambiţios, mai complex: frescă istorică de la sfârşitul secolului XVIII şi început de secol XX, povestea unei colonii ce va deveni Haiti, legătura cu metropola, realitatea dură a sclaviei, viaţa pe o plantaţie şi universul din care pornesc spre America, odată cu sclavii, şi credinţele voodoo. Nu lipsesc aventuri pline de primejdii, cu salvări aproape miraculoase, nici palpitantele călătorii, nici istorii ale unor iubiri imposibile, nici episoadele pline de haz.

Firul poveştii duce personajele de la Paris pe insula San-Domingo, colonie franceză, apoi în Cuba şi în Louisiana, până în Boston. Lumea insulei reuneşte stăpânii albi, unii plini de cruzime, alţii mai blânzi, dornici să se îmbogăţească din munca sclavilor de pe plantaţiile de trestie de zahăr, frumoasele mulatre cu vocaţie de curtezană, negrii între care mocneşte disperarea şi revolta.

Eroina ei, Zarité, sau Tété, se naşte sclavă, iar la nouă ani este cumpărată de la Violette, "cocota" cea mai căutată a insulei, de unul dintre iubiţii ei statornici, Toulouse Valmorin. Aristocrat venit din Franţa ca să se ocupe de plantaţia familiei, Valmorin face avere din trestia de zahăr, se căsătoreşte cu Eugenie, o tânără provenită din nobilimea spaniolă scăpătată.

Zarité ajunge sufletul casei: violată de stăpân când avea 11 ani, ştie să câştige încrederea stăpânei care îşi pierde minţile treptat, ea îl creşte pe Maurice, copilul stăpânilor. Sclava naşte prima oară la 14 ani şi Valmorain îndepărtează copilul din casă. Zarité cea bună şi frumoasă îşi ascunde inteli