Foto: Bogdan Iurascu / Jurnalul National "Muzician complet, virtuoz tulburător, Gheorghe Zamfir posedă o personalitate iradiantă. Electrizează o sală din câteva măsuri", titra publicaţia elveţiană L’imparţial, în 1970. "Această muzică n-are vârstă. Ea este viaţa de toate zilele a unui popor şi natura care-l înconjoară", consemna Valeurs Actuelles din Franţa, în 1971. Tot francezii, de astă dată cei de la France Soire, notau în 1971: "Zamfir şi naiul său: o muzică ce te face să visezi (...) Te aruncă într-un extaz aproape de beatitudine, liniştit, fără exces, chiar fără să-ţi dai seama.
Dăruieşte, una după alta, dorinţa de a visa, a dansa, a iubi şi a plânge". Nimic din ce s-a spus în aceste publicaţii nu este exagerat. Maestrul Gheorghe Zamfir, prin sunetul naiului, a făcut cunoscut folclorul românesc, dincolo de cuvinte, în toate colţurile lumii. A pus în doină jale, a pus în cântecul străbun bucurie, a pus foşnetul codrilor, susurul izvoarelor, cântecul ciocârliilor şi al mierlelor. Zamfir şi naiul au devenit un tot. Briza primăverii, trecând prin tuburile naiului, şopteşte astăzi un cântec tainic: Gheorghe Zamfir împlineşte 71 de ani! Îi spunem şi noi "La mulţi ani" marelui artist, "om al muzicii universale", cum l-a numit, pe bună dreptate, unul dintre mulţii români care îl preţuiesc, profesorul Alexandru Dumitru din Buftea.
În lumina celor 71 de ani, Gheorghe Zamfir trăieşte cu speranţă spre mai bine. "Trăiesc în speranţă, căci fără speranţă nu există nimic. De fapt, totul este incert. Timpul s-a scurs urât peste noi pentru că nu am găsit soluţia salvării ţării, a omenirii, a Planetei. Ne-am lăsat minţiţi, terfeliţi în noroi şi în falsificarea istoriei. Trăim într-o epocă interminabilă a minciunii. Totul este ascuns, camuflat cu intenţii distrugătoare. Suntem dependenţi de planul Divin şi, din fericire, avem o singură salvare – liberul arbitru – d
