UN ACTOR BĂTRAN . Joacă şi azi rolul vieţii sale. A băut, a mâncat, a fumat, s-a distrat şi, mai ales, a jucat. I-a plăcut enorm "Comedia Umană". DUMITRU RUCĂREANU
Sursa: VLAD STĂNESCU
A băut până la 75 de ani numai votcă. A trăit înconjurat de femei frumoase şi se comportă şi acum ca un june-prim. Fumează numai Kent lung, de ăla ce se dădea la doctori pe vremuri, două pachete pe zi. În octombrie, face 80 de ani şi de şase decenii îl cunoaşte o ţară întreagă. A făcut să râdă generaţii întregi.
E poate singurul octogenar ce se urcă pe scuter să-şi ia ziarul dimineaţa. Prietenii săi, la fel de celebri ca el, au început, în schimb, să-l părăsească. Foştii săi parteneri de şpriţ: Bănică, Dinică sau Iordache l-au lăsat, pe ultimul mare boem al generaţiei de aur a teatrului românesc, singur printre amintiri.
Bătrânul actor oftează: "Am mai rămas puţini". Pe Dumitru Rucăreanu îl umflă râsul: "E un punct de vedere!".
"Dau interviuri ca să fiu amabil!"
Când deschide uşa de la parterul unei vile de pe strada Polonă, din Capitală, Dumitru Rucăreanu te întâmpină, cum altfel, cu ţigara în colţul gurii. E îmbrăcat în negru, parcă în doliu după marii săi prietenii dispăruţi: "Au fost Amza Pelea, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, George Constantin! Mai trăiesc, din generaţia mea, doar Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Sanda Toma şi Draga Olteanu-Matei...". Te scanează şi ordonă: "Bei un whisky? Na, pune-ţi cât vrei!". E o prezenţă discretă: "Dau interviuri ca să fiu amabil!".
Vin alegerile. Cu cine votează? "Nu mă interesează decât politica artei!", omoară Dumitru Rucăreanu, în faşă, subiectul.
În curte are un scuter roşu. Nu-i e frică, la vârsta sa, de trafic? "Depinde de individ... Nu alerg cu el. Vreau să-l vând că nu-mi place cu cască. Am mai avut unul, cadou de la M
