"Demografia inseamna destin" - este o expresie destul de frecvent utilizata de istorici, sociologi si demografi, ceea ce nu-i reduce insa cu nimic valoarea de avertisment politic. Toate succesele spectaculoase si marile prabusiri din istorie, deopotriva, au avut la baza si cauze demografice serioase.

Karl Marx a fost un profet mincinos. Toate "profetiile" sale au fost infirmate in timp, iar tarile in care teoriile sale au fost aplicate (cu forta) s-au transformat, toate in dezastre in aer liber.

Intr-un singur punct a avut dreptate - "omul este cel mai pretios capital". Evident, facuse afirmatia respectiva in mod ipocrit, propagandistic si oportunist, pentru a mai da o lovitura de imagine capitalistilor care puneau banii inaintea muncitorilor.

Dincolo de contextul specific in care a fost facuta, afirmatia era, in sine, corecta. Fara oameni nu se poate face nimic. Pamanturi fertile, clima buna, absenta razboaielor si catastrofelor naturale, chiar si disponibilitatea capitalurilor, toate acestea nu valoreaza nimic daca nu exista oamenii care sa le valorifice.

Ultimul recensamant al populatiei Romaniei a pus in evidenta un dezastru demografic de proportii. Din cele 23 de milioane si jumatate de persoane existente in 1990, cand frontierele s-au deschis, recenzorii au mai gasit in 2011, efectiv, doar 18 milioane. Diferenta este de peste 5 milioane de persoane, respectiv 23%, ceea ce inseamna, statistic, ca din fiecare 4 romani existenti in 1990 unul a disparut, fie in mod "natural", ca urmare a sporului negativ al populatiei, fie, mai ales, ca urmare a emigratiei masive.

Problema nu este grava si, fara nicio urma de ironie, s-ar putea spune ca ar fi fost bine sa fie doar grava. Este o problema existentiala: daca tendinta demonstrata de ultimul recensamant se mentine, pana cel tarziu prin 2030 Romania ar putea aju