Antrenorul în vârstă de 44 de ani mărturiseşte că ar renunţa la Oţelul doar pentru a-şi îndeplini visul de a antrena în Germania, preferabil la FC Köln, clubul pentru care a şi jucat între 1995 şi 1999.
1.010 zile au trecut de când Dorinel Munteanu e antrenor la Oţelul Galaţi. O cifră surprinzătoare pentru fotbalul românesc, unde există destule echipe care schimbă chiar şi cinci sau şase tehnicieni într-un sezon. În Liga I există un singur antrenor care îl depăşeşte ca longevitate pe cel poreclit „Neamţul". Cristi Pustai e de cinci ani antrenor la Gaz Metan Mediaş, adunând nu mai puţin de 1.855 de zile pe banca ardelenilor.
„Adevărul": Te-am sunat pentru că s-au împlinit recent 1.000 de zile de când eşti antrenor la Oţelul. Ştiai asta?
Dorinel Munteanu: (râde) Habar n-aveam. Ce repede a trecut timpul...
Îţi mai aminteşti cum ai ajuns la Galaţi?
Bineînţeles. Eram în Germania, mă odihneam după un sezon solicitant, la finele căruia reuşisem s-o salvez pe „U" Cluj de la retrogradarea în Liga a III-a. După cum ştiţi, avusesem şi nişte discuţii cu cei de la Poli Timişoara, care nu s-au concretizat. Atunci m-a sunat domnul Marius Stan şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să preiau echipa. M-a convins cu proiect pe doi ani, ceea ce în România găseşti mai rar. Argumentul principal care m-a convins a fost acela că la Galaţi antrenorii au parte de linişte. Recunosc însă că nu credeam că voi rezista 1.000 de zile la echipă. Nu m-am gândit la asta.
Venirea ta la Oţelul a fost echivalentă şi cu finalul carierei de jucător. Ţi-a fost greu să renunţi?
Nu. Modelul de antrenor-jucător mi s-a potrivit o vreme, pentru că plăcerea de a fi în teren era enormă, dar era clar că la un moment dat tot va trebui să mă opresc. Dorinţa de a juca era în continuare foarte mare, dar la fel de mare era şi dorinţa de a obţine performanţ
