Într-un gest de iubită furioasă că a fost părăsită, domnul Victor Ponta a rupt în fața congresului PSD ultima scrisoare în care președintele Traian Băsescu îi oferea prietenia sa.
Nu cred că Băsescu se va supăra pe micile isterii ale celui care, prin 2008, îi făcea vizite secrete de curtoazie, împreună cu familia, la Cotroceni. Știe că președintele PSD la el se va întoarce, până la urmă. Măcar pentru a-l ruga pe șeful statului să-l pună prim-ministru, după alegerile parlamentare.
Dincolo de patetismul domnului Ponta, ceea ce nu înțeleg în strategia liderilor USL este de ce vor să blocheze România timp de un an, de ce distrug orice formă de dialog civilizat și de ce nu-și dau seama că și ei vor plăti această tensiune politică pe care o crează în mod artificial. Cât de greu îi era domnului Ponta să ofere un răspuns civilizat la mesajul care, până la urmă, vine de la șeful statului, votat în această funcție de câteva milioane de alegători?
Nu sondajele dau legitimitate unui politician, ci alegerile pe care, deocamdată, și domnul Ponta, și domnul Antonescu le-au pierdut în fața lui Traian Băsescu.
Câte voturi ar fi pierdut președintele PSD dacă se comporta ca un politician rațional? Câte va câștiga jucând acest teatru ieftin?
Dar problema nu este doar de natură electorală – deși aceasta este logica în care acționează USL – ci are consecințe pe termen lung. În primul rând, România rămâne cu o constituție scrisă în 1991 de criptocomuniștii lui Ion Iliescu, cu totul desuetă față de nevoile unei țări democrate, membră a Uniunii Europene. Acum ar fi avut USL ocazia să modifice inclusiv acea prevedere prin care, după alegeri, președintele are toată puterea de a decide pe cine propune pentru funcția de prim-ministru.
În al doilea rând, când USL va dori să modifice legea fundamentală (dacă liderii acestei form
