Gunter Grass este un mare scriitor, un intelectual influent, s-ar dori o constiinta civica. Dar, de-a lungul anilor, Grass a imbratisat cauze indoielnice. Nu ma refer doar la faptul ca, adolescent fiind, a facut parte din Waffen SS, ci si la tacerea sa legata de acel episod, la faptul ca a trait vreme de decenii in minciuna, ca si la entuziasmul cu care a salutat miscarea pentru dezarmare nucleara din anii 80, ca sa dau doar aceste exemple. Grass a fost unul dintre principalii promotori ai doctrinei echivalentei morale dintre URSS si SUA (cu implicatia ca Statele Unite sunt o primejdie mai mare pentru “coexistenta pasnica” decat Uniunea Sovietica). Iata-l acum revenind in atentia publica printr-un poem-ultimatum impregnat cu poncife anti-israeliene si pledand pentru echivalarea unor situatii catusi de putin identice. Mai grav, Grass blameaza Israelul, il prezinta caricatural drept un pericol mortal pentru “fragila pace mondiala”, dovedind dispret pentru distinctia cruciala dintre o democratie parlamentara si o teocratie militarista.

Vreau sa fiu bine inteles: nu spun aici ca fiecare decizie a guvernului israelian ar fi ireprosabila. O asemenea pozitie este absurda si nu cred ca despre acest lucru e vorba. Exista insa adevaruri factuale care trebuie luate in consideratie daca vrem sa purtam o discutie rationala. Este un fapt demonstrabil astazi ca stanga radicala (dar uneori si aceea mai putin stridenta) a devenit refugiul iudeofobiei. Nu Israelul a cerut distrugerea Iranului, nu Israelul alimenteaza cu arme si petrol regimuri criminale. Grass confunda dreptul unei democratii la auto-aparare cu apetitul expansionist si exterminist al unui regim fundamentalist. Discursurile incendiare ale lui Ahmadinejad nu sunt doar focuri de artificii retorice. Negarea Holocaustului face parte din auto-imaginea legitimatoare a dictaturii ayatollahilor.

Imi amintesc de