Satul Ştefan Odobleja s-a numit, până în anul 2005, Valea Hoţului, iar localnicii spun că locuinţele lor au fost sparte una după alta, de-a lungul anilor. "Asta cu furatul este de mult la noi, adică păgubiţii rămâneau săracii, iar hoţii nu au fost prinşi niciodată. Satul nostru îl ştie toată lumea de Hoţu, pentru că, demult, la marginea pădurii, stăteau hoţii la pândă şi, când treceau oamenii la târg cu animale, cu păsări, grâne, le ieşeau în cale şi le luau tot. De atunci a rămas numele de Hoţu, apoi s-a schimbat în Ştefan Odobleja, de câţiva ani, de prin 2005", povestesc cei mai bătrâni dintre localnici. Cum vine noaptea, bătrânii şi femeile singure îşi ferecă porţile şi uşile de la case, iar topoarele sunt nelipsite de la capul fiecărui pat. Tâlharii fură cazanele de ţuică confecţionate din cupru, de pe urma cărora fac ceva bani. Bătrânele satului vorbesc cu teamă despre întâmplările nocturne şi se roagă la cele sfinte să nu fie şi ele călcate de hoţi. "Doamne, numai rele se întâmplă la noi în sat, mişună hoţii ca furnicile şi poliţia nu prinde pe nimeni", a spus o bătrână. Poliţia este sesizată de fiecare dată, dar cazurile rămân clasate cu autor necunoscut. Localnicii spun că aleşii locali cunosc bine situaţia şi recunosc cu nonşalanţă că în satul lor hoţii strigă hoţii. "După părerea mea, aici nu este vorba despre nicio legendă a hoţilor, este doar o bulibăşeală şi niciodată nu au fost prinşi tâlharii şi pe nimeni nu a interesat să deschidă o anchetă. S-au învăţat că aici e sat fără câini şi fură tot ce prind", a declarat Bebe Nicodim, consilier al satului Odobleja. Satul Ştefan Odobleja s-a numit, până în anul 2005, Valea Hoţului, iar localnicii spun că locuinţele lor au fost sparte una după alta, de-a lungul anilor. "Asta cu furatul este de mult la noi, adică păgubiţii rămâneau săracii, iar hoţii nu au fost prinşi niciodată. Satul nostru îl ştie toată lumea d