Bunicul meu m-a învăţat ce înseamnă lucrul bine făcut. El absolvise o şcoală de meseriaşi ţinută de un neamţ la Braşov, înainte de al doilea război mondial. El a învăţat acolo un anumit tip de a gândi, construi şi/sau repara obiecte folositoare omului, pornind de la respectul pentru unelte, îngrijirea lor şi aşezarea lor într-o ordine perfectă. Atelierul bunicului meu avea totul aranjat şi ordonat nemţeşte şi găseai acolo tot ce îţi trebuie ca să construieşti orice – de la cuie de toate felurile şi şuruburi cu şaibele şi piuliţele potrivite până la „bormaşini” şi aparat de sudură.

Bunicul meu învăţase, de fapt, principiile unui anumit tip de design, care, aplicate corect şi construite „nemţeşte” cu sculele şi materialele potrivite, îţi permiteau să construieşti şi să repari corect. Design este cum funcţionează un lucru şi, mai ales, cum îţi trebuie acel lucru. Dacă este deci funcţional, durabil, ce trebuie şi cum trebuie, atunci este şi frumos.

Foarte puţine produse se mai fabrică astăzi în această logică sănătoasă, pentru că, din păcate, trăim în „era consumabilelor”. Un obiect de calitate trebuie să funcţioneze, vorba unui profesor de-al meu de pictură, „precum ficatul. Dacă-l simţi, atunci ceva este în neregulă”. Şi dacă el îşi îndeplineşte menirea şi funcţiunea ireproşabil, tăcut, precum ficatul, desigur că devine o prezenţă firească precum apa de la robinet. Numai că vine implacabil o zi în care reconştientizezi valoarea acelui lucru.

Pe etichetă scrie aşa: „(06/02) – PO #0225109 – BLACK BLASTED BOYFRIEND – JN31” – STYLE #0225109 – THW-31564-A-FL(N10). Am căutat asta pe internet, împreună cu numele brand-ului respectiv. Nu am găsit nimic.

Pe o altă etichetă scrie: „Atenţie: dacă este ud, culoarea acestui obiect de îmbrăcăminte se poate transfera pe alte obiecte”. Ei bine, nu s-a întâmplat asta niciodată de când am acest articol vestimen