Fracţionarea hidraulică în şist, metoda prin care Chevron vrea să extragă gaze naturale în Bârlad, Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti, poate conduce la poluarea apei potabile şi la deranjamente la nivelul scoarţei terestre urmate de cutremure puternice.
"Fracţionarea hidaulică în şist este o noutate pentru ţara noastră. Pentru exploatarea gazelor de şist este nevoie de realizarea unor studii amănunţite bazate pe informaţiile din zona perimetrelor pentru care există aprobare, respectiv zonele din Dobrogea. E nevoie de un studiu deoarece se lucrează în necunoscut, în adâncime şi nu ştii comportamentul în stratul şistului. Astfel, pot avea loc accidente foarte grave şi chiar la distanţe mari faţă de locul în care s-a forat", a declarat pentru Jurnalul Naţional, Maria Cristescu, conferenţiar doctor inginer în cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze din Ploieşti.
Aceasta susţine că trebuie ţinut cont de foarte mulţi factori pentru a realiza fracţionarea hidraulică în şist, însă pentru asta este nevoie de cunoştinţele unor specialişti din domenii diferite, cum ar fi geofizicieni, fizicieni, geologi, chimişti etc. "Discuţia începe de la tipul de rocă în care se face fracţionarea hidraulică. Este foarte greu să estimezi ce găseşti la o adâncime de 2.000-2.500 de metri. Ca să cedeze roca, astfel încăt să realizezi o fisură, trebuie învinsă presiunea litostatică, iar fisura se extinde cu ajutorul fluidului, a apei gelatinoase. Pentru a estima presiunea de fisurare trebuie cunoscută densitatea medie a rocilor aflate deasupra zonei ce urmează a fi fisurată. Şistul este o rocă alcătuită din mai multe plăci sau foi, ca o felie de tort, cu grosime de circa jumătate de centimetru fiecare. Aceste şisturi apar sub forma unor pachete neconsolidate ce pot aluneca foarte uşor. Nu ai de unde să ştii cum vor reacţiona mineralele din compoziţia şistului în contact cu
