Traian Basescu pune din nou la grea incercare genunchii adversarilor si nu imi este greu sa apreciez ca se joaca. Ar fi prea frumos sa cred ca exista pe lumea asta un politician dispus sa renunte la doi ani de mandat prezidential numai ca sa-si impinga neamul pe calea progresului.
Crin Antonescu si Victor Ponta pot sa cugete orice in legatura cu dorinta presedintelui de a vedea Constitutia adusa la rang de prima carte a limpezimii unui popor, dar nu o pot ignora fara sa-i coste.
Oricat de derizorie li s-a parut scrisoarea in care Traian Basescu isi manifesta disponibilitatea de a pleca de la Cotroceni in schimbul reformei fundamentale, un pas gresit se poate transforma in haos. Ideea e ca orice ar face, tot eroare da.
Daca trateaza de sus ideea sefului statului - "nu comentez diversiunile presedintelui, avem un congres important" (Antonescu) - sau fara discernamant - "sa-si dea demisia, spre binele poporului" (Ponta - pai nu asta a spus si el?) - , risca o sanctiune din partea romanilor, care vor putea crede ca Opozitia se fofileaza de la treburile cetatii exact cand are ocazia sa se implice in mersul institutiilor. Iar cei mai multi au trecut mai putin pe la scoli inalte ca sa sesizeze detaliile manipularii, astfel ca propunerea va fi privita ca posibilitate.
Daca, in schimb, o trateaza cu seriozitate, valideaza judecata lui Traian Basescu, ii credibilizeaza demersul. Ce le vor explica celor carora le-au spus pana acum ca din cauza presedintelui ninge cativa metri, ploua pana o iau casele la vale, se ia lumina, pleaca investitorii, imbatranesc? Ca, in sfarsit, seful statului trebuie luat in seama?
Cea de a doua varianta este cea mai putin paguboasa. Este mai usor de gestionat lipsa de consecventa - unde, in Romania politica? - decat sentimentul de nemultumire iscat de oportunismul USL.
Caci numai