Domnul Basescu si-a asumat cu emfaza si, de multe ori peste litera regulilor, rolul de gambler potentat de prima functie in ierarhia politica. A reusit astfel sa demonstreze ca importanta fara merit obtine consideratie fara stima.
Prima jumatate a concluziei l-a adus in ipostaza personajului mic, virtual si rasturnat pentru o tot mai considerabila parte a populatiei. Cea de-a doua expune vizibil postura din sanul partidului pe care il mai tuteleaza inca.
Cu certitudine, cand ii va veni amurgul politic, nu va face parte din cei putini care cad fara sa se intineze. Domnul presedinte a lansat recent stratagema cu demisia si ajustarea Constitutiei. Un bluff sau mai degraba un troc de tip fanariot pe principiul tejghelei unde orice este pretabil tocmelii. Bazarul de Stanbul cu decor de narghilea si fiertura la nisip.
Proprietarul si musteriul. Unul lasa (la pret), celalalt ofera. Promotie la paner impletit. Vanitatea, difuzarea vointei personale intru satisfacerea ei, siguranta ca viitorul nu va indrazni sa-l refuze s-au diluat. Mai mult, l-au erodat pana la un coeficient de popularitate sub un decar procentual.
In aceasta cheie, domnul Traian Basescu a cumpanit eronat ca o scrisoare adresata "balaurului" tricefal opozitionist va fi in masura sa-l descumpaneasca, sa-l surprinda nepregatit si cu garda jos. A gasit o ipoteza ademenitoare.
Neplauzibila, fie macar si din punct de vedere al timpului fizic necesar unui asemenea demers. Ca o fi incercat si un dram de divide et impera in alchimista-i potiune nu este improbabil. Un sef de stat doldora de stiinta democratiei veritabile nu ar trebui sa-si permita un joc de dame, ocupand cu piesa socotita personala patratul ce i se pare liber in spatele adversarului. Pentru simplul motiv ca respectivul jeton nu-i apartine siesi, ci unei institutii.
In cazul de fa
