Anul acesta va avea loc cea mai mare reformă a mineritului românesc,sector ce asigură 40% din energia ţării, dar care este acum în pragul colapsului.
De câţiva ani se vorbeşte de minerit ca de o gaură neagră a industriei româneşti, unde pierderile şi datoriile au ajuns la valori uriaşe. Însă sectorul producţiei de energie din România se bazează în continuare în proporţie de 40% pe cărbune, astfel că menţinerea în viaţă a sectorului minier este esenţială, însă doar cu condiţia restructurării.
România are două tipuri de cărbune energetic: lignitul, extras de Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO), şi huila, aflată la Compania Naţională a Huilei (CNH).
O nouă strategie
După ce ambele companii au ajuns să nu se mai poată susţine separat, Ministerul Economiei a venit cu ideea unei reforme puternice: contopirea minelor cu termocentralele cărora le livrează cărbunele. Argumentul a fost faptul că puterea financiară a unei companii integrate este mai mare şi astfel se elimină costurile tranzacţiilor dintre furnizorul şi consumatorul de cărbune.
Patru mine de huilă, adică cele viabile din cele şapte care funcţionează în prezent, vor fuziona cu termocentralele Paroşeni şi Mintia Deva din Valea Jiului şi vor forma Complexul Energetic Hunedoara. Societatea Naţională a Lignitului Oltenia se va uni cu actualele complexuri Turceni, Rovinari şi Craiova, în viitorul Complex Energetic Oltenia.
Mai mult, direcţia de specialitate din minister va elabora o strategie a mineritului, care va conţine obiective şi metode de a redresa sectorul, precum şi ce se întâmplă după închiderea minelor neviabile. Noua strategie a mineritului va fi lansată în dezbatere publică în această vară, după cum a anunţat, la finele săptămânii trecute, Mihai Sorin Găman, directorul Direcţiei de Resurse Minerale din Ministerul Economiei.
@
