Deciziile Băncii Naţionale de reducere treptată a dobânzii de politică monetară, adoptate începând din noiembrie 2011, sunt contestate de un grup de analişti şi comentatori, căruia i s-au alăturat câţiva economişti din bănci. Ei o fac în contratimp cu realitatea, pentru că filmul… pieţei monetare curge şi tabloul s-a schimbat. Poziţiile lor critice, tot mai multe în vremea din urmă, se concentrează în jurul unor teze potrivit cărora "o piaţă a creditului nici nu mai există", iar "dobânda-cheie a BNR nu produce efecte practice".

Argumentele şcolii de la Banca Naţională sunt diametral opuse. Piaţa creditului există şi nici măcar nu e îngheţată. E drept, este foarte greu să fie mişcată, în direcţia sănătoasă desigur, în împrejurările în care patru ani de criză au schimbat radical şi obiceiuri, şi mentalităţi, şi teorii, şi practici. Dar tocmai această realitate naşte provocări. Pentru banca centrală, calibrarea ratei dobânzii-cheie, la niveluri cel puţin adecvate, este o temă cardinală.

Problema-problemelor este legată de două tendinţe ce nu se împacă între ele: economisirea creşte pe fondul cererii agregate negative, dar această creştere nu are forţa să compenseze scăderea dramatică a finanţării externe, în timp ce criza a împiedicat creditarea să mai funcţioneze cu toate motoarele, ca altădată. Banca Naţională s-a văzut nevoită să le dea semnale vizibile băncilor comerciale, reducând treptat dobânda-cheie şi acordând astfel o nouă şansă creditării în lei.

Prin canalele politicii monetare – care nu sunt blocate – li se transmite băncilor să reducă şi ele dobânzile, să dea credite, chiar să intensifice creditarea, îndeosebi către companii. De aici a început dezbaterea. De la avalanşa de opinii critice potrivit cărora "reducerea de către BNR a dobânzii-cheie e complet inutilă, pentru că nu se poate transpune în economia reală".

Acum însă argume