Cu o mână întinsă şi cu o alta în care îşi ţin punga de aurolac, boschetarii s-au adunat din nou pe treptele Catedralei Mitropolitane din Timişoara. E Postul Paştelui, vine Săptămâna Mare, iar mila oamenilor e numai bună de exploatat. Timişorenii bagă mai uşor mâna în portofele. Sunt mulţi cerşetorii care se îngrămădesc pe treptele bisericilor. Unii sunt infirmi sau bătrâni, alţii, şi infirmi, şi bătrâni. Alţii, doar leneşi. Unde trebuie să se sfârşească mila creştinească?
Vadul cel mai bun, Catedrala
„Ajutoraţi-mă şi pe mine în sfânta zi de azi...”.Îndemnul se aude tot mai aproape şi mai tânguitor. Oamenii par să nu îi dea atenţie cerşetoarei care le bagă, pur şi simplu, mâna întinsă în faţă, doar-doar o căpăta ceva. Femeia nu mai are trăsături feminine de multă vreme. Haina îi atârnă alandala, fiind ancorată de-a dreptul cu o funie groasă ce-i strânge mijlocul ca un şarpe. Nu are succes. Cei mai mulţi încearcă să se ferească din calea insistenţelor ei, urcând treptele Catedralei Mitopolitane în grabă. Femeia decide să renunţe la haină, aruncând-o direct pe gardul viu. Îşi bagă puloverul galben, gros, în pantalonii de trening bărbăteşti, mult prea mari, şi încearcă din nou. Doi paşi mai încolo, o altă boschetară îşi încearcă şi ea norocul. Tot fără succes. Cele două se apropie una de alta, înţelegându-se din priviri, încercând să facă un zid în faţa trecătorilor pe trotuarul de lângă Catedrală. Împiedicându-se de una dintre sacoşele purtate de cea de a doua cerşetoare, un trecător scoate câteva înjurături abia auzite – probabil, pentru că se află în apropierea unui lăcaş de cult –, şi trece spre staţia de autobuz în grabă, fără să le milostivească.
În cealaltă parte a bisericii, pe trotuarul dinspre Parcul Central, trei bărbaţi încearcă şi ei să obţină un ban de la credincioşii veniţi la Catedrală. Unul dintre aceştia
