Ultima uriaşă şmecherie a regimului Băsescu, mi-a povestit ieri un cetăţean de vârstă medie care nu-i din conducerea unui partid, nu-i bulibaşă peste vreo bancă sau purtător de cuvânt al unei neobrăzări, ci doar şofer de ştab, este cumpărarea unor candidaţi din USL. Şi ce-i cu asta? - am zis eu, sunt şi vor fi mereu trădători. Am priceput că treaba e mai oablă şi mai complicată. Tipul cumpărat nu trece la PDL să candideze acolo, trădându-şi candidatura iniţială, ci rămâne candidat USL, joacă moale, din când în când băţos pentru a nu se prinde lumea, rolul de candidat al opoziţiei şi face în fapt tot ce trebuie pentru a pierde.
Dacă va fi nevoie să pară idiot, va fi idiot. El e de fapt un fals candidat. De ce nu candidează cinstit pentru cei care l-au desemnat, având mari şanse să câştige? Pentru că - nu? - ce-i în mână nu-i minciună. Iar în mână, suma de pornire, zice sursa mea, e un milion euro la un primar de oraş sau municipiu. De ce să risc, zice nemernicul, şi să nu-mi bag gologanul în buzunar? Poate pierd, iar dacă nu pierd, la cum s-au angajat ăştia să nu furăm, la ce bun? Să lucrez ca boul "pentru popor”?
Am rămas, recunosc, ca la stomatolog. Ieri un amic, ziarist, pe care l-am întrebat ce şanse are un candidat pe care-l ştim amândoi, mi-a spus că depinde totul de el. Iar el deocamdată nu se prea vede decât la şedinţele USL. În rest nu face absolut nimic. Cu electoratul nu se întâlneşte, iar când se vede face tot posibilul să devină antipatic. De altfel, nici nu-i complicat...
Poate că vorba pe care mi-a suflat-o şoferul, sătul mi s-a părut mie de aşteptat şefi de la chiolhanuri, curvăsării şi aranjamente, umilit de opulenţa celor pe care-i slugăreşte, e o aiureală. Poate clămpăne ce i s-a părut lui că a auzit. Chiar dacă n-are nimic "la bază”, vorba asta piteşte ceva cutremurător. Băsescu şi regimul lui au adunat gologani cu vagonul pentr
