Cel mai recent nume al politicii locale care îşi sfidează partidul, respectiv P.D.-L., este senatorul Dorel Borza. Acesta s-a exprimat că-i va da votul pentru Primăria Timişoarei nu omului propus de P.D.-L., ci adversarului politic din U.S.L. Şi asta pentru că „e total nemulţumit de P.D.-L., că de vreo doi ani nu mai calcă în sediul P.D.-L. şi că îşi dă seama că acest partid e pe un drum spre pierzanie”. Informaţia a fost făcută publică pe filiera candidatului U.S.L. la Primăria Timişoara, Nicolae Robu şi confirmată, ulterior, de Dorel Borza.
Prin atitudinea aceasta, Dorel Borza se alătură altor oameni de bază ai P.D.-L. – unii plecaţi cu tot cu primari şi consilieri – care, prin modul în care şi-au anunţat plecarea sau în care îşi exprimă nemulţumirea faţă de partid, nu fac decât să sfideze. Sfidare e cuvântul care poate caracteriza foarte bine şi atitudinea ex-liderului P.D.-L. Sorin Frunzăverde – căruia plecarea din partid i-a fost anunţată public de către P.N.L., spre care a migrat. Şi atitudinea deputatului de Timiş Gheorghe Ciobanu – care şi-a depus demisia nu personal, ci prin intermediul unui consilier. Şi atitudinea lui Dorel Borza – care, iată, aflăm, îşi „amanetează” votul adversarilor politici, cărora le spune că e total nemulţumit de P.D.-L. O stare de nemulţumire care, cică, ar dura de vreo doi ani. Timp în care, totuşi, a rămas în continuare în partid. Şi mai rămâne, după cum anunţă.
În cazul lui Gheorghe Ciobanu, care nici măcar nu s-a pierdut în explicaţii privind gestul său, s-ar putea vorbi despre o revenire în matca politică. Omul îşi descoperise puncte comune cu P.D.-L. abia după ce acest partid fusese adus la putere o dată cu câştigarea prezidenţialelor de către Traian Băsescu, la finele lui 2004. Înainte, simpatia lui bătea spre alte orizonturi politice, dacă ne gândim că în anii 1999 - 2001
