Cand Traian Basescu le-a trimis liderilor USL oferta oficiala "demisie in schimbul modificarii Constitutiei" stia, sunt convinsa, ca va fi refuzat. Si asta pentru stie exact cat ii duce capul pe destinatarii ofertei sale, prizonierii unei obsesii care le controleaza intreaga actiune politica.
Si nu s-a inselat. Cu un gest teatral ieftin sau mimand o indiferenta necredibila, Victor Ponta si Crin Antonescu nu si-au rezervat nici macar beneficiul unei minime ezitari inainte de a declina oferta, desi, in mod normal, aceasta ar fi trebuit primita cu pocnete de sampanie.
Pana la urma ce le propunea Traian Basescu? Sa participe la un demers mai mult decat legitim, de-a dreptul obligatoriu intr-o democratie functionala, adica punerea in practica a rezultatului unui referendum national, in schimbul satisfacerii solicitarii pe care Opozitia o face zi de vara pana in seara pe toate vocile si din toate studiourile de televiziune, adica demisia presedintelui. Dintr-un foc, faceau si pe placul poporului si scapau si de dusmanul numarul 1. Se poate ceva mai avantajos?
Singura explicatie cat de cat coerenta a refuzului a fost neincrederea in presedinte, dupa episodul "demisiei de 5 minute". Dar daca suspiciunea este singura problema, atunci primul raspuns nu ar fi trebuit sa fie un "nu" categoric, ci o intrebare "care sunt garantiile?, intrebare care sa mute mingea in terenul presedintelui si sa dovedeasca bunavointa Opozitiei. Refuzul acesta spontan si obstinat va fi decontat atunci cand presedintele, cu mult mai greu de suspendat decat in 2007, va alege viitorul premier. De ce n-ati scapat de el sau macar n-ati incercat sa scapati de el cand v-a oferit posibilitatea?, va fi intrebarea la care nu cred ca Victor Ponta si Crin Antonescu vor putea sa dea un raspuns credibil.
Impresia pe care o lasa ei acum este ca sunt victimele unei obs
