Încă vreo zece ani după destrămarea URSS-ului , cei care fuseseră sovietici încercau un sentiment de bucurie când se întâlneau peste hotare, gândindu-se: toţi suntem conaţionali. Toţi îşi aminteau versurile referitoare la paşaportul sovietic şi nu aveau nici cea mai mică îndoială că într-o zi ne vom aduna din nou într-o mare familie. N-avem ce face, scrie publicația rusă Kommersant, citată de Rador.

Iată că deja o nouă generaţie citeşte pe litere, ca pe abreviatură exotică, cuvântul plin de semnificaţii pentru persoanele mai în vârstă - "U-R-S-S".

Perspectiva de "a se aduna din nou" este tot mai vagă. Pentru fostele republici sovietice, noul magnet îl constituie nu fosta "capitală a patriei noastre", Moscova, care nu a izbutit să-şi însuşească noţiunea, nouă pentru ea, de "forţă blândă", ci chiar această străinătate. Pentru foştii "ai noştri", ea devine aproape o a doua patrie.

Ca să înţelegem care este motivul pentru care lucrurile se petrec în acest fel, trebuie să ne amintim faptul că "forţa blândă" se manifestă atunci când statul este obligat să se aprecieze nu prin intermediul presiunii militare şi a celei în domeniul gazelor, ci cu ajutorul altor mijloace care exclud presiunea dură.

Modelul de dezvoltare atractiv este impus de mai mulţi factori despre care am putea spune că nu sunt cei mai importanţi şi uneori cei mai surprinzători: principiile democratice, respectarea drepturilor persoanei, muzica populară şi de film, creatorii de modă. Statul care simte "blânda sa forţă" nu întârzie să o arate: ba trimite manuale, ba comandă consilieri. Cică, învăţaţi să trăiţi ca noi şi într-o zi veţi fii ca noi.

Cam în acest fel Estul şi Turcia îl ademeneşte pe preşedintele Kîrgîziei, Almazbek Atambaev. Preşedintele Atambaev chiar a şi spus-o, la Ankara: "Pentru kîrgîzi Turcia este o stea, Patria-mamă, care ne arată calea". Şi şi-a pus în g