Trei repere emoţionante de dinaintea partidei de sâmbătă: ochii în lacrimi ai lui Vladimir Bozovici de la finalul partidei, tricoul ridicat de rapidişti la fiecare gol cu dedicaţie specială pentru el şi un grup strâns în jurul unui om aflat în cel mai greu moment al vieţii.

În vestiarul Rapidului s-a lăsat brusc liniştea. Era unul dintre acele momente în care un individ rămâne fără reacţie şi îşi gândeşte fiecare gest. Cu câteva momente înainte, Răzvan Lucescu vorbea între patru ochi cu Vladimir Bozovic. Mama muntenegreanului decedase în dimineaţa meciului cu CFR Cluj, iar antrenorul voia să-şi menajeze elevul. "Ar fi mai bine pentru tine să nu joci... să pleci direct acasă!". Bozo, tipul care, de regulă, întreţine atmosfera în vestiar, şi-a fixat antrenorul cu o privire de fier, neîndoită de suferinţă: "Intru pe teren, câştigăm, apoi plec!". Suficient…

Omul care a ascuns durerea

Unul dintre prietenii lui Bozovici din campionatul nostru, sârbul Zoran Markovic de la Gaz Metan, a fost în tribunele stadionului din Cluj pentru a-l susţine pe acesta. "Bozo a aflat în dimineaţa jocului că mama sa murise", spune uriaşul care vineri seara îşi alerga advesarii cu capul spart în finalul meciului cu Târgu Mureş. Aşa sunt ei, oamenii din spaţiul ex-iugoslav, capabili să suprime durerea de orice fel. "Nu a vrut ca băieţii din echipă să afle, credea că va strica atmosfera înaintea unui meci atât de important. Un astfel de lucru îl face doar un om care iubeşte cu o pasiune nebună clubul şi fotbalul", spune acelaşi Markovic. Colegii au aflat şi au reacţionat cum ştiau mai bine.

"Ne-am strâns în jurul lui şi i-am promis că batem!"

Unul dintre rapidişti a pus mâna pe un marker şi a iscălit în grabă pe un tricou "Pentru Bozo!". Herea, Grigorie şi Alexa l-au arătat tribunelor atunci când au marcat. "Când am auzit ce