Deşi se adună peste 436 de milioane de euro din taxa de clawback şi cea de viciu, Ministerul Sănătăţii nu poate justifica leu cu leu cum a investit banii.

Fondurile strânse din taxa de clawback, aplicată producătorilor de medicamente, precum şi cele din taxa pe viciu ar trebuie folosite integral de Ministerul Sănătăţii (MS) pentru investiţii în sănătate. Documente trimise de Ministerul Finanţelor arată că, din octombrie până în martie, producătorii de medicamente au cotizat cu aproximativ 69 de milioane de euro. Pe de altă parte, din taxa pe viciu s-au strâns peste 367 de milioane de euro, pe tot parcursul anului 2011, cumulat cu primul trimestru din 2012. Am încercat să aflăm cum sunt cheltuite aceste fonduri deloc insignifiante şi ce ar putea însemna ele dacă ar fi investite acolo unde oamenii au nevoie.

Bani înghiţiţi de programe fără indicatori

Aceste fonduri din taxa de viciu şi din cea de clawback vin să suplimenteze bugetul insuficient al Sănătăţii şi ar putea fi investiţi în programe de prevenţie, de stimulare a natalităţii, în dotări mai bune pentru spitale sau în dezvoltarea medicinei în mediul rural. „Sunt bani care ar trebui alocaţi în funcţie de priorităţile pe care le are Ministerul Sănătăţii", ne explică Sorin Paveliu, expert în sănătate şi fost membru al Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor. Dar cei care conduc sistemul nostru de sănătate nu ştiu exact care le sunt priorităţile. „De regulă, când vin astfel de fonduri, acestea sunt folosite pentru a «cârpi» programele de sănătate destinate pacienţilor cu boli cronice (HIV/SIDA, cancer, hepatită, boli rare). Până la urmă, nu este rău că banii ajung la programele de sănătate, dar acestea nu au obiective, nu au indicatori, nu poţi măsura care a fost eficienţa medicamentelor administrate. Poate Ministerul Sănătăţii ştie câţi pacienţi a tratat, dar